Imediat

Introducere sau introducere liberă

L-am cunoscut într-o toamnă.
Eu as spune că l-am cunoscut dintr-o întâmplare.
Prietena mea care crede ca orice fir de praf e un semn pentru ceva, ti-ar spune că eșarfa roșie pe care am purtat-o in ziua respectiva mi-a purtat noroc. In special faptul ca o dădusem cu unul dintre parfumurile ei preferate, împrumutat datorită faptului ca rămăsesem in noaptea aia la ea. Și că e clar mâna destinului. Prea complicat. Prea complicată explicație.
Cealaltă prietena a mea, obsedată de astrologie și de citirea horoscopului zilnic pe 4 pagini de internet diferite, ti-ar spune ca planetele sunt responsabile. Ca Marte a intrat in orbita lui Uranus care era in deplină concordanță cu luna și ceva cu soarele si Bam Bam a apărut el.
Probabil că fiecare are partea ei de dreptate și totuși, n-as paria pe asta.
Cealaltă prietenă a mea, complet realisă, ți-ar spune că nu e treaba ta. Dar te-ar invita să-ți tragi un scaun și să asculți varianta mea. Apoi se formulează concluziile.
Eu îți spun clar ca a fost vina cozii de la toaletă.
Da, stiu că nu e divină. Dar jur că asta s-a întâmplat de fapt. O sută de femei pornite simultan de această nevoie presantă. Cu adevarat presantă.
Deci concluzia e că totul a fost o întâmplare.
Întâmplare care a făcut să nu am nici măcar un șervețel in poșetă. Doar ca am realizat asta cand eram aproape sa intru pe ușa toaletei și niciuna dintre femeile de lângă mine nu avea de împrumutat.
Știu, nici eu nu cred că se ștergeau cu chiloții, dar deviem de la subiect. N-am avut si era vina mea, nu a lor.
Așa că mi-am părăsit mărețul loc ocupat în șirul indian și am intrat în toaleta bărbaților.
Hai, nu mă judeca!
La ei nu stătea nici măcar o persoană la coadă. Ce-i drept mirosea infect, dar aveau șervețele deasupra chiuvetei și săpun lichid. Mare mirare. Am înfipt mana în 2 șervețele și mi-am facut treaba, ieșind victorioasă din cabină.
Recunosc că m-am holbat la vreo 2 tipi care foloseau toaletele acelea speciale pentru bărbați. Nu stiu cum se numesc, nu folosesc.
M-am spălat pe maini de două ori, în speranța că dobor macar jumatate dintre bacteriile pe care le simteam colcăind pe mine. Ele știu dacă au murit sau nu. Eu tot acolo le simțeam într-un final.
Cu mainile in aerul din toaleta bărbaților, de parcă mă pregăteam să intru într-o operație complicată, pe viață și pe moarte, m-am ciocnit de unul din reprezentanții sexului opus. Mare încântare pentru ochi.
O prietenă care m-a trădat îngrozitor ți-ar spune că e doar un bărbat atrăgător. Toti sunt atrăgători din cauza...hmm, organului genital masculin. De care noi avem o nevoie absolut presantă în anumite momente. Și că oricum toți seamănă între ei, în afară de presupusul ei iubit rupt din soare care e net superior prostimii. Așa zice ea. Eu zic că trăiește în bula ei. Și că e departe de adevăr. Dar cum să nu fie când în față îmi spune ceva, iar pe la spatele meu aud opusul?
Dar mă uitam la el și simteam cum mi se încălzește ceva nedefinit în corp. Cred că un nou organ.
Poate că am roșit, dar nu mi-am dat seama ce s-a întâmplat cu adevărat. Ne uitam unul la altul și atât.
El mă analiza pe mine, iar eu imi plimbam ochii pe el. Înalt. Prea înalt pentru gustul meu. Poate avea chiar doi metri. Prea mare, prea plin de mușchi. Prea, prea, prea.
Și cu mult prea multe tatuaje.
Cine naiba si-ar acoperi toată pielea cu ele?
El.
Brațe puternice pline de cerneală neagră și parcă și niște culori. Nu-mi dădeam seama exact ce reprezintă fiecare contur din cauza luminii difuze și a poziției sale. Nu stiu exact ce am vazut în clipa aia pentru că m-am spre fața lui. Voiam să-l verific de alte tatuaje. Parcă.
Nu avea nimic în zona gâtului și am continuat analiza. Buze perfecte. Nas ușor strâmb. Ochi albaștri, poate chiar gri în lumina difiză, cu expresie indescifrabilă. Calzi, blânzi pe moment dar cu o mare înclinație să expună și pericolul din spatele lor. Sau poate promisiuni incendiare. Avea parcă un foc înăuntrul său, acoperit de un strat milimetric de gheață care să-i ascundă esența.
Era genul de bărbat care văzuse prea multe și făcuse cu mult mai multe încă de la o vârstă fragedă. Irezistibil.
-Te-ai pierdut?
În ochii tăi, a fost prima replică răsuflată care mi-a venit în minte. Cum să-i spui asa ceva băiatului ținând cont că se presupune că mi-ar plăcea să știe că am măcar 2 neuroni funcționali?
-Te poți întoarce puțin cu spatele, te rog?
S-a uitat la mine de parcă îi spusesem că are trei ochi. Dar si-a ridicat mainile împreunate deasupra, urmând să le așeze pe capul ras. Văzusem asta în suficiente filme cât să-mi dau seama că era obisnuit cu procedura poliției. Speram din suflet să nu fie de-al casei pe la secții. Ar fi fost o batjocură la adresa felului în care arăta.
Chiar dacă mă lua grav în derâdere, a făcut ce i-am cerut. Prima dată i-am văzut fundul. Creație divină special acoperită pentru a-mi face în ciudă.
A stat vreo 10 secunde nemișcat, timp în care am avut timp să realizez că era îmbracat în negru. Tricou negru, jeanși negri, pantofi sport negri. Niciun accesoriu. Fără verighetă. Din fericire.
-Vrei să-mi vezi și fața sau doar...posteriorul?
-Stai foarte bine la capitolul ăsta, am spus din nou fără să gândesc.
S-a întors brusc, făcându-mă să mă retrag un pas. Privirea sa era intensă și mă fixa direct. La naiba!
-Știu. Iar acum fii bună și lasă-mă să te văd și eu.
Si-a întins brațul cu palma în sus, îndreptată spre mine. Mi-am pus mâna în a sa cu o naturalețe care mă sperie acum când  gândesc mai bine situația. Mă uitam în ochii săi și mă simțeam hipnotizată. Probabil că aș fi facut destule din lucrurile cărora le-ar fi dat glas.
Făcusem multe lucruri în viața mea. Avusesem destul contact fizic cu reprezentanții sexului opus, mai bune sau mai puțin bune. Știam să citesc bărbații și majoritatea intențiilor pe care le au. Dar cu tipul ăsta a fost ceva diferit. Nu m-am simtit deloc amenințată în ciuda staturii sale și nici nu aveam vreo reținere referitoare la el. Surprinzător lucru ținând cont că eram circumspectă la fiecare persoană nouă. Nu mai acordam prezumpția de nevinovăție. Preferam să mă înșel, în loc să pornesc din start cu floricele și inimioare care să se zdrobească copleșitor la un anumit moment.
Dar nu conta asta.
Ci faptul că mă analiza pe față iar eu îi permiteam fără nicio problemă. Ba mai mult, mă bucuram groaznic de experiență.
-Nu ți se pare ciudat că mă aflu în toaleta bărbaților?
-Ar trebui?
-Nu chiar.
Și-a continuat misiunea, ajutându-mă să fac o piruetă care să-i permită accesul la tot corpul meu. Se bucura de ceea ce vedea, chiar dacă nu-i puteam zări nicio reacție în privire. Era deosebit de bun la ascunsul sentimentelor. Nu mima indiferența, dar nici nu afișa un interes fățiș. Era cumva genul ăla de privire pe care oamenii o aruncă tablourilor dintr-un muzeu. Nici prea prea, nici foarte foarte.
Mi-am desprins mâna din a lui și m-am dat un pas în spate.
-Cred că e momentul să ne luam la revedere.
-Nu sunt de aceeași părere.
-Nu trebuie să fii.
-Ce zici de un dans?
Sub nicio formă. Mă băteau pantofii de-mi venea să lăcrimez și eram în picioare de mai bine de 16 ore. Era nebunie curată să-i accept dansul cu posibilitate de prelungire.
-Trebuie să te refuz. Sunt în timpul serviciului.
-Nu lucrezi aici, a spus convins.
Teoretic nu, practic îmi desfășor activitatea mult prin spațiul respectiv deci nu stiu ce să zic. Totuși mă întrebam de ce spusese asta.
Și totuși, teoretic nu și practic de unde și-o fi dat seama?
-Nu.
A ridicat o sprânceană însoțită de o întrebare nerostită la care nu aveam de gand să ofer un răspuns fără o confirmare fizică a ceea ce credeam.
-Îți mulțumesc pentru priveliște. Mi-a făcut mare plăcere.
I-am adresat cel mai frumos zâmbet, o îmbinație între încântată de cunoștință și pa-pa. M-am îndreptat către ieșire cu gandul clar să fac din pentrecerea burlăcițrlor, pe care de altfel o și organizasem extrem de minuțios, cel mai reușit eveniment de genul. Trebuia să mai curgă niște șampanie și în 37 de minute să intre 20 dintre cele mai drăgălașe si exclusiviste prăjituri pe care le văzusem până atunci. Apoi un alt val de șampanie și dans până la răsărit cand aveam de gand să-mi plimb grupul cu limuzina ca apoi să-și înceapă dimineața în Herăstrău. Unde aveam pregătit micul dejun.
Dar mâna lui pe încheietură mi-a blocat toate planurile analitice. Mereu mă neliniștea nenorocitul ăla de gest. Ca cineva să mă smucească sau să încerce să mă oblige să fac ceva ce nu-mi doresc.
Ultima dată cand un bărbat făcuse acest lucru s-a ales cu o geanta super grea în cap. Și cu multe adjective. Asta în timp ce încercam să mă controlez și să nu-i pulverizez în ochi sprey cu piper.
Dar prima dată cand o pățisem fusese nasol. Un cretin în fața căruia alesesem să nu-mi deschid picioarele s-a simtit ofensat și începuse cu multe acuze când a fost refuzat. Bine-nțeles că mi-a prezentat o versiune complet alterată a imaginii mele. Desigur, vulpea când nu ajunge la struguri spune că sunt acri. Așa că tot eu îmi cerusem scuze și m-am îndepărtat, moment în care m-a prins de încheietura și m-a zguduit puternic lipindu-mă de un perete. N-a fost mai neplăcut de atât, dar uram gestul din toată inima.
-Dă-mi drumul la mână.
-Ce zici de o cafea de dimineață? a răspuns îndepărtând presiunea de pe încheietură și luându-mă de mână.
-N-am o părere în mod deosebit.
-Atunci simte-te liberă să ai una după un mic dejun copios.
Am zâmbit, având grijă să-l privește doar chipul.
-Programul meu se încheie la 9:30. În cel mai bun caz o să reușesc să ajung acasă fără să adorm în taxi. Nu o să mai am energia necesară pentru nicio opinie.
-Înțeleg. Ce spui de cină?
-Ce spui de acel dans? Te găsesc eu.
Iar cu ultima replica mi-am făcut ieșirea.