Imediat

Atingerea

În viata totul este despre alegeri. Fiecare situație în parte te împinge să decizi ceva. Iar fiecare alegere te conduce către un alt scenariu. Important de doar să decizi. Să decizi cu instinctul. Să decizi cu mintea. Să decizi cu inima. Nu e relevant cum faci asta, ci doar să decizi. Restul vine de la sine. Totul se va alinia în concordanță cu decizia ta. Așa că ai grijă să fie ceva cel puțin acceptabil.
Circumstanțele m-au pus în fața multor alegeri și poate că nu am ales bine chiar mereu. Dar nu aș schimba absolut nimic din ce am făcut. Fiecare situație m-a condus către momentul prezent. Așa am căpătat experiență, încredere în mine și în abilitățile mele și puterea de a anticipa lucruri.
Dar să fim serioși: dacă mi-ar fi zis cineva în urmă cu trei zile că o să mă trezesc în pat cu un bărbatul de față, i-aș fi râs clar în față. Cine s-ar fi gândit măcar că aveam să îl mai văd vreodată în viața asta? Clar că nu eu.
Probabil că indicat ar fi fost alt monolog înainte să fac pasul următor. Să mă întreb alte lucruri mai filosofice și poate o tentă mai teoretice. Că deja mă aflam pusă în fața practicii.
Cum să mă gandesc la altceva când eu mă întreb doar de ce naiba alesese trei atingeri pe sfârc? Nu putea și el să propună să-i desenez cercuri în spatele cotului sau sau să-i schițez margarete pe genunchi? Eram în mare dubiu pentru că următoarea mea atingere avea să îl trezească și să dea startul unor evenimente posibil periculoase. Dar extrem de dorite.
Deși adormisem imediat, m-am trezit de cel puțin trei ori să beau apă în scurtul timp cât alocat pentru somn. Și de fiecare dată mă ținea trează aceeași întrebare: de unde naiba nevoia lui de a începe eu ceva fizic? Înțelegeam chiar și în cele mai crunte momente de nevoie sexuală cât de mult înseamnă consimțământul, dar nu îl refuzasem. Îl dorisem cum nu mi se mai întamplase vreodată. Fusesem amețită și la un anumit moment chiar beată, dar fiecare celulă țipa la mine să mă lipesc de el.
Dormisem foarte puțin, dar mă simțeam plină de energie, o bombă a excitației cu ceas, gata să explodeze în prima clipă în care mâna lui Gabriel avea să se miște pe pielea mea. Mă ținuse în brațe tot timpul, fiind extrem de receptiv la fiecare întoarcere a mea. Se trezise de fiecare dată când am băut apă și m-a întrebat dacă îmi e rău. Spre norocul meu, nu avusesem niciun semn de greață. Iar cum momentul critic trecuse, eram gata să trec la fapte. Multe fapte și cel mai probabil plăcute.
Stateam cu spatele lipit de el și cu mainile sale strânse în jurul meu. Îi puteam simți spatele gol și o vagă amintire că se dezbracase în una din dățile când se trezise din cauza mea. M-am întors extrem de lent în brațele sale pentru a putea îndeplini misiunea stranie. Sau pur și simplu să mă uit la chipul său și să realizez cât de stupidă sunt dacă iau într-adevăr așa ceva în calcul. Dar îl doream. În ciuda cererii lui ciudate, îl voiam pe el. Voiam să văd ce pot face trupurile noastre împreună. Cu toate mișcările mele calculate, m-a simțit și m-a eliberat suficient cât să îmi lase libertate de mișcare.
A ținut ochii în continuare închiși, unicul fapt ce m-a împins să continui misiunea. Știam că nu doarme. Era treaz încă dinainte să încep eu cu întrebările existențiale. Mă lăsase să mă gandesc în liniște. Să fac o alegere indiferent care ar fi aceea.
Așa că mi-am folosit bucicul degetului arătător să îi înconjor sfârcul drept de trei ori. Dar am simțul proporțiilor mult prea bine dezvoltat și am repetat operațiunea și pentru cel stâng. Dar pentru că îmi place simetria. Nu pentru că i-am simțit părul de pe piept gâdilându-mi vârful degetului, apoi tot podul palmei. Îmi plăcea să îl simt. Totuși ceva nu îmi dadea pace. Dacă la lumina zilei nu mai vedea lucrurile chiar în maniera de aseară și mai picam și de proastă?
M-am oprit cu respirația tâiată. De asta trebuie să gândești situațiile în care te arunci cu capul înainte. Să nu ajungi în ipostaze de genul. Iar faptul că nu a continuat ceea ce începusem, deși știam că nu doarme, era un semn clar. Am dat să mă ridic și să merg undeva unde să-mi ascund rușinea și nenorocitele de gânduri proaste.
Probabil că mi-a sesizat nehotărâtea, și încordarea corpului pentru că nu am apucat să mă retrag mai mult de un centimetru când m-a lipit din nou de el. A deschis ochii si m-a privit printre genele lungi. Erau aproape gri în lumina dimineții și îmi cercetau atent trăsăturile. Nu zâmbea, dar nici încruntat nu era.
-Cum te simți?
-Mai bine decât ar trebui.
Si-a schimbat poziția, înconjurându-mă cu un braț, iar cu cealată mână îmi învârtea o șuviță de păr. Se lipsea de mine exact acolo unde ar fi trebuit, nici prea mult, nici prea puțin, lăsându-mi spațiu și în același timp invadând fiecare celulă.
-De ce te-ai oprit?
Pentru că nu vreau să-mi terfelești demnitatea. Dar bine-nțeles că nu i-am spus asta. În schimb am lăsat câteva secunde să se scurgă, în speranța că o lasă baltă.
-Îmi place să rezolv problemele atunci cand apar. Sau să le anticipez. Vorbesc despre orice și vreau să nu existe ceva neclar între noi. Ceva nespus, ceva important sau ceva ce poate da diverse scenarii mentale.
Cred că păream destul de agitată și gata să fug cu prima ocazie pentru că m-am trezit cumva aruncată în aer, apoi peste el. Călare pe el și total bulversată.
-Acum ai avantajul și mă privești de sus. Orice spui rămâne în camera asta.
-Nu am făcut niciodată un gest ca cel de mai devreme. Cred că asta m-a neliniștit puțin. Iar să știu că nu dormi și mă lași să te ating atât de intim, a fost poate prea mult. Iar după m-am gandit că ai de gând să ignori situația și să mă lași să plec. Că nu îți mai dorești asta, am raspuns punctând aerul dintre noi. Poveștile se schimba în dimineața de după prea mult alcool. Se prea poate să se aplice și în cazul nostru. 
M-a tras puțin mai jos, pe șoldurile sale, în timp ce rochia mea se ridica și mai mult. Cămașa de noapte și ce avea el în pantaloni. Acum fiind clar lipit de fundul meu.
-Ți se pare că nu te doresc?
-Poate fi erecție matinală.
Dumnezeu știe că mai văzusem câteva. Nu trebuia să faci practic nimic să stârnești una de dimineață. Nu trebuia nici măcar să arați bine. Nici măcar să fii prezentă.
El părea exasperat și totuși hotărât în același timp.
-A apărut în prima nenorocită de secundă în care te-am văzut. De două zile. Nu pe doresc nici măcar dușmanilor să aibă așa disconfort atâta timp. Mă termină. Tu știi cum e să mergi cu un disconfort continuu? Să ți se facă pantalonii cort și să rămână așa?
Probabil că păream sceptică pentru că a continuat:
-Când o să îmi pun mâinile pe tine, nu mai există cale de întoarcere. Tocmai de aceea am și vrut să avem această discuție. Ți-am dat de ales.
Strângea cearșaful în pumni de parcă se abținea să nu facă ceva. Și deși mă privea impasibil, emana dorință prin toți porii. Și atunci am ales.
M-am aplecat lipsindu-mă de pieptul său gol, inhalându-i mirosul, gustând o parte din piele. Iar imediat m-am simțit luată pe sus, aruncată în aer și cu greutatea sa presând peste corpul meu. Mi-a desfăcut picioarele cu unul dintre genunchi, făcându-și loc intim, invadând și cucerind fără a-mi lăsa timp de reacție. Mă atingea pe gât, clavicule, pe brațe și lateralul abdomenului, coborând încet către picioare, marcând tot în urma lui.
-Mi-am dorit din prima clipă să simt picioarele astea superbe cum mă strâng. Dumnezeule, ce piele fină ai. Vreau să te văd toată.
Mă privea în ochi și îmi vorbea încet, venerâmd parcă momentul intim dintre noi. Iar eu făceam același lucru. Mă bucuram să îl simt în sfârșit peste mine, atingându-mă și trecând usor peste toate corzile mele sensibile. Îmi plăcea la nebunie.
-Te doresc. Dezbrăcat, dacă se poate.
-Se rezolvă.
Avea un corp magnific, cu tatuaje împrăștiate peste tot, unele mai mari, atele mai mici, cu linii delicate sau dure. Avea și câteva culori plasate strategic în câteva și nu putem să nu mă gândesc la artă. Că era artă în mișcare, cu puls și așezată peste mine. Niciodată nu trăisem așa ceva și putem pune lejer pariu că este unul dintre lucrurile care se întâmpla o singură dată în viață.
-Ai niste tatuaje superbe, i-am spus trasând câteva. O pădure, un soare și câteva versuri într-o limba necunoscuta mie.
-Promit ca te las să le vezi pe toate. Data viitoare, mi-a răspuns înainte să mă sărute.
M-a luat în brațe și mai mult dacă era posibil, lipsindu-mă complet de el. Rochia mi-a fost ridicată cu îndemânare, întâi până la brâu, apoi peste sâni și aruncată undeva pe podea. Cu toate astea, nu am avut timp să simt aerul pe piele, fiind cuprinsă total în caldura corpului său. Rămăsesem goală, cu picioarele usor desfăcute si nu mă simțisem atât de bine niciodată.
-Doamne, Dumezeule! Nu am vazut niciodată ceva atât de frumos până acum.
Mă venera cu privirea, cu gura si cu propriul trup, în timp ce eu îi desfăceam șnurul de la pantaloni. Voiam să îl văd și eu. Complet, fără niciun strat de material.
-Nu credeam că o să ne revedem vreodată. Și clar că niciodată nu m-am gândit că o să împărțim patul, i-am mărturisit.
-Mulțumesc tuturor circumstanțelor pentru opus.
Imi mângâia pielea de pe gat cu buzele, coborând încet printre sâni. Stârnea în mine valuri de dorință pură în timp ce imi venera sânii, sugându-mi sfârcurile. Cealaltă mână se obișnuia cu greutatea celuilalt sân și îl simțeam cum își rotea șoldurile. Nu stiu cum făcea, dar lovea exact punctul potrivit. Chiar dacă ne despărțea un rand de haine, il simteam exact acolo unde trebuie. Începusem să simt fiorii dinaintea orgasmului si nu aveam de gând să termin fără el.
I-am dat jos pantalonii și i-am aruncat undeva prin cameră, rămânând cu privirea ațintită asupra mădularului său. Fără cuvinte. Din nou îmi năucise capacitatea de a forma gânduri. Imi veneau în cap doar interjecții și exclamații, dar niciun cuvânt. Era mare. Și voiam să-l gust. Ca o coloană din cel mai frumos muzeu din Atena. Imi lasa gura apă.
-Ai de gand doar să privești?
-Pot?
-Chiar te rog.
L-am atins încet, cuprinzându-l de la bază, apoi am urcat cu mișcări hotărâte. După reacțiile lui și după modul în care se împingea in palma mea făceam treabă bună. Adoram să-l explorez. Mușchii spatelui, pieptul, brațele puternice erau absolut fenomenale, dar bărbăția sa mă făcea să tânjesc sa-l simt mai repede îngropat adânc în mine.
-Sonia.
-Gabriel.
-O să se termine repede dacă mai îmi iei ouăle în palmă.
M-a scuturat un val de râs, încordându-mi mâna pe partea de care vorbea. Imi atingea picioarele de la glezna la șold și mă săruta adânc ca un preludiu pentru ce avea să-mi facă mai târziu.
-Vreau să te gust, a spus coborând încet pe mijlocul abdomenului meu.
Mi-a despărțit si mai mult picioarele, sărutându-mi coapsele. Apoi s-a retras și m-a privit fix în centrul ființei mele din toate punctele de vedere. Probabil că m-a cuprins o nuanța de roșu din cap până în picioare pe care am avut tendința să le strâng.
-La naiba. Ești superbă peste tot.
Iar de atunci totul a fost în ceață. M-a luat cu asalt cu gura, apoi cu degetele si combinatia celor două, făcându-mă să gem și să mă răsucesc frenetic. Nu se oprea și aplica presiune din ce în ce mai puternic, în timp ce vizualizam un uragan de senzații care era extrem de aproape să mă doboare.
-Nu vreau să-mi dau drumul. Nu fără să apuc să te simt în mine.
-O, dar o să intru. Dar întâi vreau sa-ti dai drumul pentru mine.
-Nu mai pot încă o dată.
-Pariu? m-a întrebat poznaș.
Părea sigur pe el, dar eu îmi cunosteam corpul. Și tot ce mai trăisem pana atunci.
-Pe o cafea după ce terminam aici. La propriu.
-S-a făcut, domniță.
Și si-a reluat misiunea, îndreptându-mă spre cele mai înalte culmi ale unui orgasm răvășitor.