Furtuna sufletului

Cap . 1 - Cine sunt ?

Orice om este capabil de cât mai multe lucruri în viața asta . Ei bine , eu îmi doresc mult mai mult decât imposibilul. Nu ştiu dacă sună nebunesc sau îndrăzneț , dar asta sunt eu . Visez la cât mai multe stele care îmi aparțin şi la un total alt univers al cărui posesor nu o să se schimbe pe fiecare an . Trupul meu e făcut din speranță , vise şi puțină culoare . Da , o spun cu voce tare! Nu sunt obişnuită şi probabil nici nu o să fiu vreodată . Nu vreau să par absurdă , toți suntem egali, însă interiorul meu e puțin mai diferit de al tău , cititorul care stă în pat cu telefonul în mână şi aşteaptă ca eu să ajung la ceva mai interesant de atât .

Inima nu mă lasă să fiu cine vreau de multe ori , încerc să îi dau cât mai multe probleme pe cap , dar bătăile ei sunt accentuate şi învingătoare mai mereu .

Cine sunt totuşi ?

Bella Maroon , îmi pare bine . Cam asta obişnuiesc să spun când cunosc o persoană nouă . Banalul " îmi pare bine" , când nu e aşa . Ştiu că nu e bine să minți , însă eu ascund adevărul în inima mea şi până la a doua întâlnire o să îți dai seama de gândirea pe care o am . Nu ştiu să țin prea mult lucrurile de genul în adâncul meu . Da , sunt super închisă în mine , doar că la unele lucruri fac o excepție .

Sunt o tipă plictisită de viața asta monotonă , brunetă cu părul natural , ondulat la vârfuri şi cu ochii de o culoare amăruie care iți va părea indiferentă . Sunt în clasa a doisprezecea la " cel mai bun liceu din oraş " şi nu prea mă mândresc cu asta . Pentru mine e acelaşi lucru , doar ca eşti cunoscut altfel . Urmează să dau examenul pentru admiterea la facultatea dorită . Am nevoie de noroc , în două săptămâni voi termina şi cu asta . Eu îmi doresc să fac facultatea aici în Londra şi să mă mut în casa pe care părinții mei o au , dar nu o folosesc . Nu suntem oameni bogați şi încrezuți care se laudă cu banii lor , dar ai mei se descurcă binişor , noi locuind în acest mirific loc de când eu aveam 13 ani .

Sunt singură la părinți şi vreau ca viața mea să mă surprindă de acum şi să trăiesc la maxim totul . După primul semestru în facultate , o să ma mut în casa de care ziceam . Nu încep de acum pentru că vreau să o iau încet şi să nu mă grăbesc . Părinții mei sunt geniali , iar relația mea cu ei e uneori excelentă. Deja sunt la vârsta unde certurile banale au dispărut , nu îi mai auzi certându-se din două în două zile , iar eu nu le mai sunt victimă . Au fost şi perioade de genul , mereu sunt , însă am trecut peste . Sper asta .

Cel mai important lucru de ştiut despre mine este că nu cred în iubire , cupluri şi alte prostii . Visez , iubesc arta , locurile perfecte pe care le-am vizitat şi îmi doresc să le văd , dar nu consider că e nevoie de iubire în viața mea . Sau în general , oamenii pot suporta şi gândul că nu au o persoană care să îi alinte şi să le spună te iubesc , cel puțin oamenii din universul meu . Poate sunt nebună , dar asta cred .

Cred doar in carți . Acolo pot exista poveşti de genul . Totul e posibil într-o carte . Poți să iubeşti vrăjitoare malefică şi să nu-ți placă comportamentul prințesei .

- Bună dimineața , Bella .

Cu asta m-am trezit în dimineața asta . Mama îmi intră in cameră şi loveşte cu putere perdeaua , pentru a lăsa soarele să-mi pătrundă în inimă . Deschid ochii şi mă uit spre ea . Nu face asta de obicei . În diminețile obişnuite , eu ies din cameră şi cobor la ai mei , doar că azi , mama voia să îşi bea cafeaua cu mine , pe terasa de afară . De ce ? Era un început de toamnă superb , iar eu cu mama iubim anotimpul . Obişnuim să facem asta în prima zi a fiecărui anotimp . E o oarecare tradiție între mine şi ea . Noi ne petrecem cel mai mult timp împreună . Nu , nu suntem aşa apropiate , doar ca față de tata , care e mereu la muncă , noi ne împărțim câteva minute pe zi în care vorbim câte ceva .

- O să te ridici de acolo , nu ?

- Dacă-mi faci cea mai bună cafea din lume , da ! spun asta şi apoi mă ridic în fund .

- Cât ai stat în noaptea asta ? Ocupă scaunul de la birou .

- Tu cât timp acorzi să te uiți la cer , noaptea , alăturându-te în jocul stelelor?

Mama mă priveşte cu o față mare , pentru că ştie cât de mult mă linişteşte asta . Iubesc să privesc stelele , seara , când simt că mă pierd printre mulțimea de sentimente acumulată .

Sfârşitul capitolului 1 . Mulțumesc pentru timpul acordat citirii .