Furtuna sufletului

Cap. 2 - Pictură mintală

- Te aştept afară la cafea , ok ?

- Sigur . Şi mă las uşor pe spate . Valuri de oboseală mi se conturează în corp . Simt că nu sunt pregătită să mă ridic din pat . Mai sunt două săptămâni până termin cu examenul care-mi dă bătăi mintale . Pentru a prinde un loc la facultatea Durrew UNC.  e ceva de muncă . Mă ridic din pat , privesc în oglindă , mă spăl pe dinți şi cobor afară în curte . Nu îmi schimb hainele , fiind prea de dimineață să înlocuiesc pijamalele mele super colorate , pentru că pot să fac asta în 2 ore , iar eu sunt okay cu acest lucru . 

- Ai visat ceva drăguț ? Mă întreabă mama , care stă comod pe un scaun , privind adânc în gol .

- Că nu trebuie să merg la şcoală azi .

- Păcat că tu crezi în vise .

- Îți iubesc atitudinea în dimineața asta ,  mamă .

Pun mâna pe ceaşca de cafea care îmi spune neața copilo prin mirosul aburind care se înalță şi mai mult , fiind perfect cu peisajul de afară . Consider că toamna e cel mai frumos anotimp , din punct de vedere cromatic . Atâta viață , dinamism şi iubire nu o să mai întâlnească oraşul . Sau o să fiu melancolică şi în restul anotimpurilor . Probabil asta o să fie .

- O să te duc eu azi la şcoală . Trec prin mall să-mi iau o rochie şi te pot lăsa .

- Unde mergi ?

- S-a organizat o reuniune cu cei din liceul în care am fost şi vreau să vad ce găsesc .

- Interesant . Atunci aşa rămâne . mă ridic şi îmi iau cafeaua . Ah , da ! Mamă, fără chestii bătrânicioase sau culori gen galben , verde ori combinații neobişnuite.

- O să fiu minunată . Deci , la 7 şi 45 de minute plecăm .

Mama ştie cum să se îmbrace , dar atunci când vrea să impresioneze , dă în alte extreme . Este o doamnă minunată , doar că nu arată ca una . Să nu se înțeleagă greşit , mama arată ca şi mine , fiind considerată mai mult o domnişoară trecută de prima tinerețe , aşa cum spune tata . E slabă , nu foarte înaltă şi cu părul până la umeri , un castaniu ruginiu ca frunzele lăsate amintire de vânt în grădina noastră din spate . Uneori , cei ce nu cunosc pot considera că suntem surori , deşi eu i-aş contrazice . Mă bucură mai mult să fiu copilul ei , chiar dacă în realitate , ne comportăm ca două prietene sau surori. Îşi petrece mult timp la muncă. Este avocat şi nu unul oarecare , chiar  printre cei mai căutați . Nu ştiu cum a ajuns în stadiul acesta pentru că munca părinților mei îmi este o rudă îndepărtată cu care nu povestesc prea multe . Ce ştiu sigur este că munceşte de 10 ani în acest domeniu şi a avut cazuri extreme în care s-a impus cu bine . A câştigat în toate , nu mint pentru că se scrie şi în ziar de ele şi ea e cel mai mândră când îşi vede numele menționat .

Am două ore la dispoziție . Îmi deschid laptop-ul şi pun muzică . Ceva care să-mi dea chef pentru ziua asta . Am 5 ore de pregătire plus două normale . O să rezist , mereu o fac . Ai mei au luptat ca eu să pot trece peste evenimentul acesta . Nu doar pentru asta au luptat . Sunt multe altele . Au fost nişte părinți model . Nu spun asta pentru că mi-au îndeplinit tot felul de lucruri minunate , ci pentru că au fost ei mereu , cu certuri , ieşiri şi zile în familie .

Îmi vibrează telefonul . Verific şi văd că e un mesaj . Ne vedem în fața liceului , o să fiu cu Louis . Am zâmbit imediat . Era Chloe . Ea şi Louis sunt frați . Îmi sunt cei mai apropiați din toată şcoala . Ne ştim de mici , iar familia noastră i-a convins să se mute cu noi , părinții cunoscându-se din liceu . Poate pare greu de crezut , dar prietenia chiar există . Cel puțin ei au încercat sa o păstreze . La fiecare două săptămâni avem o cina unde suntem toți  sau măcar petrecem o zi împreună . Mamele ne sunt prietene , iar tatăl lor lucreaza la agenția de turism pe care o are tata . Iubesc legătura asta dintre noi . Cred în soulmates într-o relație de prietenie , iar eu şi cu ea avem ceva de genul .