Rebel Outlaw [Ashley Purdy]

02

         Imi dau o palma mintal ca sa revin la realitate. In mod sigur nu vreau sa stau toata noaptea sa ma uit la ea ca boul la Poarta Raiului, ce va crede despre mine? Ca sunt un ciudat, iar eu nu vreau asta, drept pentru care...

        -Hei...eu sunt Ashley. Scuze, nici macar nu m-am prezentat. spun eu balbaindu-ma putin. Iar tu esti...? continui mai apoi

         -Adna...raspunde ea incet

         -Frumos nume. Imi pare bine sa te cunosc. spun eu zambind si ii intind mana.

Isi intinde si ea mana putin nesigura, parca fiindu-i frica sa ma atinga. Nu pot sa cred cat de inocenta poate sa fie...atat de sincera, atat de firava...ceva deosebit. Mai stau putin si ma uit la ea, cand ii observ toate ranile si loviturile pe care le are. Ma ridic imediat de pe canapea si ma duc la baie dupa trusa de prim ajutor. O pun pe masa si incep sa cotrobai dupa apa oxigenata si niste pansamente.

       -Ce faci? ma intreaba ea

       -Ma ocup putin de ranile tale.

       -Nu e nevoie, se vindeca oricum...spune ea

         -Si cu putin ajutor se vor vindeca mai repede. ii raspund eu.

Ma asez langa ea si ii iau bratul stang. Dumnezeule! Era plina de taieturi si vanatai! Ce fel de monstru ar putea face asa ceva?! Incerc sa ma uit la ea cu o privire cat mai blanda pentru a o linisti. Mana ii tremura usor intr-a mea.

        -Nu te ingrijora, nu o sa doara. ii spun eu incepand sa ii dezinfectez ranile. Am luat apoi o bucata de pansament pe care i-am infasurat-o la incheietura, unde avea o taietura destul de mare.

Am procedat apoi la fel si cu celalalt brat. Mai avea cateva zgarieturi pe gat asa ca m-am apropiat mai mult de ea pentru a ma uita mai bine. Ii dau suor parul intr-o parte si incep sa ii tamponez usor gatul cu putina vata cu apa oxigenata. Parca incremenise cand am atins-o. Aveam impresia ca nici macar nu mai respira. 

        -Intinde-te..ii spun eu incet

        -Poftim?! intreaba ea speriata facand ochii mari

        -Voiam sa spun intinde-ti picioarele pe canapea. Vreau sa vad unde mai esti lovita.

Dupa un moment de ezitare isi ridica pentru a le intinde pe canapea, iar eu o iau de glezne, punandui-le pe genunchii mei. Incep sa ii ap;ic acelasi tratament ca si pe brate si gat. Pielea ei era atat de fina...

       -Asa..mai ai si alte rani? o intreb eu

      -Nu, sunt bine...

       -Sigur? 

       -Da..da.. sunt ok, nu e nimic. spune ea putin nesigura

        -Mai bine verificam...

       -Nu! riposteaza ea

       -Ti-am spus deja, nu trebuie sa iti fie frica de mine. Chiar nu iti vreau raul, vreau doar sa te ajut. ii spun eu pe un ton cald.

Ea ramasese tacuta, privind in jos.

       -Bine, daca nu vrei sa ma uit eu, atunci macar uita-te tu. Dar uita-te, nu e bine sa lasi ranile asa, se pot infecta.

      -Sunt doar cateva zgarieturi...se vindeca repede...

     -Nu, serios..sunt bine. Te rog, putem sa nu mai vorbim despre asta? Nu vreau sa imi mai aduc aminte... spune ea cu o privire trista.

     -Off...bine. Cum crezi tu. raspund eu impachetand la loc trusa de prim ajutor.

Se vede ca a trecut prin niste traume ingrozitoare. Mai bine nu o mai intreb nimic legat de asta acum..nu vreau sa o fac sa isi aminteasca si sa inceapa sa planga din nou. Mai bine incerc sa o fac sa se acomodeze, sa se simta mai in largul ei.