Suflet plăpând, uns cu durere și pansat cu vindecare, lumină aduce în viața celorlalți, dar însă pentru sine, amuzant de crud, întuneric își descântă peste trup.
Povestea unui suflet care a întâlnit lumina și s-a ars atât de tare că a murit.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
La un moment dat, cât Sufletul și Lumina se bucurau de prezența celuilalt, Lumina stăluci mai tare decât de obicei.
Sufletul, vizibil îngrijorat de ce se întâmpla, s-a dus lângă ea și l-a întrebat ce are. Lumina își strângea brațele în jurul ei urlând în agonie. Bietul Suflet îi luă o mână în mâna lui și o dădu la o parte. Atunci lumină pură, albă țâșni din Lumină și zbură pe deasupra Sufletului, distrugând un copac ceresc.
Sufletul iubea nespus copacii și nu-și putea vedea prietenul suferind. Văzu că o dată ce acea lumină a ieșit din prietenul său aceasta se simțea puțin mai bine.
Lumina își strângea corpul ca să nu iasă acea lumină și să mănânce tot. Și ea știa cât de mult iubește natura prietenul său. Nu voia să-l supere, așa că se încăpățâna să țină înăuntrul său lumina distrugătoare.
Sufletul privi spre copacii multicolori cu nestemate, apoi spre prietenul său căruia durerea i se citea pe față și oftă. Cu dâre de praf de stele pe față, Sufletul se așeză în fața Luminii, îi mângâie capul cu mâna tremurândă și îl privi drăgăstos, dar cu o urmă de regret.
Se încurajă, îi desprinse cu forța brațele Luminii de pe corp și se afundă în ea, îmbrățișând-o cu ardoare. Lumina în zadar încerca să-l împingă, Sufletul tot mai aproape de ea venea. Se lăsă distrus ca să-l salveze pe prietenul său. Așa de mult ținea la el.
Plângând și suspinând, Lumina atingea ultimele rămășițe a ceva inocent, ceva va trăi doar în amintiri: Sufletul.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
