Baiatul de la magazin

Mary

 -Ahh!! Deci nu pot să cred! Mai rău de atât nu se poate!

       Mary avea dreptate, mai rău de atât nu se putea. Tocmai ce dăduse un test surpriză la chimie și nu învățase nimic, iar o notă mică era exact genul de lucru de care nu avea nevoie în acest moment. Și nu numai că dăduse un test surpriză dar își mai uitase și echipamentul de sport și nu avea nici un chef să facă curat în toata sala de sport drept "pedeapsă" alături de alți elevi uituci sau nepăsători dar nici o notă mică în catalog la educație fizică nu își putea permite, așa că nu prea avea de ales. Ori făcea rost de un echipament de sport, ceea ce era foarte puțin probabil, ori și-ar fi petrecut după-amiaza dând cu mătura. Și se pare că rămânea a doua variantă din moment ce avea niște colege așa "drăguțe", nici nu mai avea rost să încerce macar să le întrebe dacă îi împrumutau echipamentul, răspunsul ar fi fost din start nu, așa că renunță să își mai bată capul cu ele. Tot ce ar fi reușit să îi împrumute "dragele" ei colege cu mare plăcere, ar fi fost doar nervi.

       Se îndreptă spre sala de sport încercând să găsească o scuză plauzibilă și poate, poate să scape de așa zisa "pedeapsă", ceea ce, din nou, era foarte puțin probabil, adică deloc.  Se așeză pe una dintre bănci unde stăteau deja două dintre colegele ei și așteptă să vină profesorul. 

Un bărbat în vârstă, slab și mic de statură își făcu apariția în sala de sport. Îi analiză scurt cu privirea pe cei din sală și se opri la Mary fiind singura fără echipament de sport. Știa deja ce va urma, profesorul i-ar fi făcut o morala după care ar fi pus-o să aleagă între pedeapsă și notă. Un elev nepăsător ar fi ales nota dar ea nu era așa. Întotdeauna a muncit să fie o elevă silitoare și nu avea de gând să se lase acum. Dacă trebuia să facă curat ca reputația ei de elevă silitoare să nu fie pătată, atunci asta avea să facă.

Profesorul se apropie de ea cu pași repezi și puțin uimit. Era prima dată când venea neechipată la ora de sport, iar asta îl surprinse pe profesor. Se așteptă de la oricine la asta, numai de la ea, nu.

- Domnișoară Jones, unde vă este echipamentul? Întreabă profesorul fixând-o cu privirea pe Mary și ridicând întrebător dintr-o sprânceană.

- Vă rog să mă scuzați, l-am uitat. Mary lăsă capul în jos fiind rușinată de toate privirile ce erau acum ațintite asupra ei. Nu reușise să găsească o scuză destul de bună, așa ca hotărâse să-i spună profesorului adevărul.

Profesorul oftă dezamăgit.

- Domnișoară Jones, nu știu ce se întâmplă cu dumneata cu toate că asta este prima dată când veniți neechipată, nu pot trece cu vederea, ar fi nedrept față de ceilalți. Așa că vă rog să alegeți: doriți notă sau vreți să participați la curățarea sălii de sport?

- O să particip la curățenie. Răspunse fără să-și ridice măcar o dată privirea din pământ. În acest moment, podeaua sălii de sport i se părea foarte intresantă.

- Foarte bine. Profesorul se întoarse cu spatele la Mary și își începu ora cu elevii deja echipați iar ea se așeză înapoi pe bancă așteptând să se termine ora atunci când avea să faca curat după colegii ei.

*

Mary ieși pe ușa liceului frântă de oboselă după o oră întreagă în care a făcut curat. Credea că aceasta este cea mai rea zi a vieții sale căci afară era deja noapte și se mai dezlanțuia și o furtună care a venit de nicăieri. Ura astfel de momente, îi era frică de furtuni și când era în casă, unde totuși era mult mai în siguranță decât acum, mai ura și întunericul, întotdeauna se simțea dezorientată pe întuneric, nu știa niciodată la ce să se aștepte să se întâmple când era întuneric. Îi era frică de furtuni și îi era frică de întuneric, iar acum era față-n față cu două dintre fricile ei. Era îngrozită, vizibilitatea era aproape zero, dar nu avea de ales, nu putea să doarmă în cladirea liceului, trebuia să ajungă cât mai repede acasă. Se uită de jur-împrezur, oftă și coborî scările de la intrare. Când picurii reci de apă făcu contact cu corpul ei, se cutremură, fiecare picătură rece care îi lovea pielea îi trimitea mii de furnicături în tot corpul. Frigul o cuprinse rapid căci avea decat o bluză subțire pe ea, acum lipita de corp. Ieși pe stradă îndreptându-se rapid către stația de autobuz care era destul de departe. Se uită în spate și observă ceva ce îi aducea puțină teamă în suflet. Pe străzile pustii cutreierate doar de ea în goana ei nebună de a ajunge acasă, mai zări un bărbat dubios la doar câțiva metri în spatele ei. Era îmbrăcat cu o geacă neagră iar pe cap avea o glugă ce îi acoperea fața. Mary se gândi la cele mai îngrozitoare lucruri posibile, întoarse capul și mări pasul în speranța că acel bărbat o să-i piardă urma. Observă cu coada ochiului că bărbatul mări și el pasul, se ținea după ea, inima îi spargea pieptul la ce tare bătea, adrenalina facându-și prezența în corpul ei, nu mai simțea nici frigul, nici picurii incolori de apă rece ce îi străbătea corpul, simțea doar cum fiecare părticică din ea îi striga să fugă cât de tare poate, era din ce în ce mai agitată. Se uită din nou în spate, mare greșeală, bărbatul era și mai aproape de ea. Nu mai rezistă presiunii și o luă la fugă. Adrenalina îi creștea în corp cu fiecare pas făcut, nu mai îndrăznea să se uite în urmă, nici măcar nu știa unde se afla, își dăduse seama că se pierduse dar nu se opri din alergat, din când în când cerul era luminat de câte un fulger făcând-o pe Mary să fie și mai îngrozită decât era. Nici nu realizase că ajunse pe mijlocul drumului până când două faruri o orbiră, își puse mâna la ochi fără a mai apuca să facă vreo mișcare. Și chiar atunci când credea că totul se va sfârși acolo, că acelea îi vor fi ultimile momente de viață, ceva o trase repede, dezechilibrând-o dar nu căzu, două brațe o țineau în echilibru. Era lipită de un piept cald și moale, când realiză că acesta era bărbatul ce o urmărise, frica puse stăpânire din nou pe corpul ei, încercă să se depărteze de el dar acesta era prea puternic pentru ea, nu reuși să se miște nici măcar un milimetru.