Capitolul 1.
-Haide Ava!Grabeste-te!Michael va fi aici in cateva clipe!
-Vin imediat!Inca 5 minute mama!
*Cea mai importanta zi din viata mea si eu voi intarzia.Tipic mie.*
Ava a iesit din baie cu parul valvoi.A insfacat o perie si si-a descurcat claia roscata de par.Dupa care si-a aranjat frumos aripile ciufulite peste noapte si s-a imbracat intr-o rochita alba,decoltata,stransa sus ,care cadea apoi libera pana deasupra genunchilor.S-a uitat spre usa.
*Oh…Chiar trebuie sa ma incalt cu tocuri?!Adica cu rochia am fost de acord…dar tocuri?!Uff…*
Resemnata,s-a incaltat rapid cu pantofii abli de lac,cu tocuri cui si a iesit din camera.Rachel,mama acesteia,o astepta nerabdatoare cu mainile in sold.
-Era si timpul.
-Scuze.
-Haide,nu mai e timp.
Au alergat apoi spre marea sala,unde avea sa se intample totul.Era pentru prima oara cand Ava intra in acea imensa incapere,cu podele de marmura de un alb pur.Totul in fata ei era de un alb stralucitor.Tavanul,peretii,podelele,chiar si hainele multimii de oameni adunati.Cand a pasit inauntru,toate privirile s-au intors spre ea.In aceste priviri,Ava putea citi diverse sentimente: de admiratie,uimire,incredere,retinere,sentimente care o zapaceau si mai mult,simtindu-se din ce in ce mai neincrezatoare.
-Mama…cred ca asta e o greseala.Nu cred ca sunt pregatita inca.Ar trebui…
-Nici sa nu aud.Esti puternica,Ava.Inteleapta.Matura.La cei 16 ani ai tai ai dovedit ca stii mai multe decat multi de aici.Si in plus,nu e alegerea ta.Domnul a vorbit.El decide.Iar el nu greseste.
In acea clipa,o lumina puternica,orbitoare a intrat in sala,amutindu-I pe toti.Era el.Arhanghelul Michael.In cateva secunde s-a materializat,luandu-si o infatisare asemanatoare cu cea a oamenilor de pe Pamant,cum faceau,de altfel,toti ingerii din Paradis.Numai aripile lungi si,bineinteles,puterile il mai puteau deosebi de un om,acum ca avea infatisarea unui barbat inalt,cam de un metru optzeci,bine-facut,cam de 30 de ani,brunet,tuns scurt si cu o barba frumos aranjata.
In clipa aceea,toti ingerii prezenti in incapere au ingenuncheat in fata lui,demonstrandu-si respectul.Dupa aceea,Ava a fost adusa in fata,unde se afla o masa,pe care statea un pahar de cristal.Fata era atat de emotionata,incat incepusera sa ii tremure picioarele.
-Nu ai de ce sa te temi,copila.Dumnezeu are incredere in tine.Te vei descurca bine.
-Daca Domnul crede in mine,atunci o sa o fac si eu.
-Asa te vreau.
Atunci,Michael i-a pus mana pe frunte si a inceput sa rosteasca o incantatie.Ava nu putea intelege cuvintele,parca spuse intr-o limba straveche.In cateva minute,a inceput sa se simta ametita.Ochii I s-au incetosat,corpul ii tremura.Ii era teama.Nu stia ce i se intampla.
-E normal sa te simti asa la inceput,a linistit-o Michael.
Dupa ce a terminat de rostit incantatia,si-a pus mana deasupra paharului.Cu unghia degetului mare de la mana opusa si-a sfasiat carnea,lasand sangele pur de un rosu aprins sa se reverse in pahar.Apoi,i-l dadu fetei,poruncindu-i:
-Bea.
Ava l-a ascultat si si-a indreptat paharul spre gura.In cateva secunde,a inghitit tot.In acea clipa,a simtit o caldura intensa strabatandu-I intreg organismul.Starea de rau s-a dus,fiind inlocuita de un sentiment profund de pace interioara.Transformarea era evidenta chiar si la exterior.Aripile ii devenisera mai lungi,mai albe,mai marete.Pielea ii devenise usor stralucitoare.In ochii verzi stralucea o lumina blanda.
