~~Gânduri~~~

#Pãcat

Pereții te sugrumă, iar aerul din cameră devine irespirabil.Vrei să ieși și să te pierzi printre alți oameni. Cauți prin agenta telefonului ce nu a mai sunat de mult și realizezi că nu ai pe cine să chemi pentru a-ți alina singurătatea. Mergi în fața oglinzii și nu te recunoști, îți pierzi firea la vederea chipului acela inocent. Acel chip nu are cum să fie al tău, căci nu emană ceea ce ai tu în suflet. În acest moment de rătăcire voiești a te "transforma" ,, așa că dai de o parte hainele tale ce te definesc și cauți prin dulap pantalonii strimți și bluza cu decolteul adânc, îți încalți bocancii cei vechi, iar pe deasupra îți pui o geacă, mult prea subțire pentru a face față frigului de afară, iar ultimele retușuri te schimbă complet, căci rujul roșu intens pe buzele tale pline și machiajul negru strident de la ochi nu te reprezintă copilă.

Trântești ușa de la ieșire și pleci. Străzile toate sunt întunecate, dar nu te mai temi, și tot ce îți trece prin cap este cum ai putea să te eliberezi de durerea asta apăsătoare ce te consumă de conștiință. Înconjurată de mantia neagră a nopții ce s-a așternut mai devreme de ceasul ei, zărești pe canapeaua din fața unui bloc o figură ce-ți pare familiară...apropiindu-te îl recunoști pe băiatul îndrăzneț ce o dată te cucerise cu o simplă privire, dar pe care l-ai lăsat în urmă. Plecați împreună prin negură, iar tu cu fiecare pas îți slăbești conștiința ce pare să înghețe deodată cu corpul tău. Cedezi tentației și acaparată de amintitele cu el îți permiți să-ți dorești o simplă atingere, ce sigur ar duce spre greșeala mult râvnita.

Ajunși intr-unul din locurile private de suflu omenesc, simți pe talie atingerea unei mâini calde. Te întorci iar singurul lucru ce il definești în întuneric sunt ochii lui în care te lași cuprinsă de agonie...îl săruți. Te împinse in zidul ce stă martor în spatele tău, astfel corpurile voastre devenind unul...mâinile lui îți cercetează trupul, punând stăpânire pe el, iar tu te eliberezi în păcat.

Starea de falsă libertate luă sfârșit, iar tu rămasă singură din nou, îți îndrepți pașii spre casă. Te cuprinde vina. Nu! Tu nu ești așa!...starea dinainte s-a amplificat de mult mai multe ori, și găsind sticla de coniac voiești a-ți înneca gândurile... Plângi și vorbești cu pereții... Cuprinsă de euforie te învârti cu sticla ce rămăsese secată de licoare...cazi. Rămâi jos legată cu lanțurile beției... Închizi ochii si uiți.