Trecuse un an de la căsătorie ,eram fericită,eram împlinită psihic și sufletește. Aveam un soț foarte grijuliu și peste câteva săptămâni trebuia să nasc un băiețel ,așa mi se zisese la ecograf . Dar nu ne interesa foarte mult sexul copilului , important e sa fie sănătos/ă ,era făcut cu iubire ăsta era cel mai frumos lucru. Ianis era foarte fericit pentru că va devenii tată . Ne mutasem împreună în Belgia după nuntă și părinții lui , trebuiau să sosească în Belgia ,pentru a fi martorii la primul lor nepot . Pot sa spun că trăisem momente unice in viața mea de când l-am cunoscut pe Ianis .
Era dimineața ,mă trezesc și voiam să pregătesc micul dejun,dar Ianis nu mă lăsa să ridic nici un pahar cu apa, atât de atent era cu mine . După ce luăm micul dejun împreună el pleacă la antrenament și să îi ia pe părinți de la aeroport.
După o oră ajung și socri mei ...
Marilena: Buna dimineața,draga mea ,cum te simți?
Raluca : Foarte bine,cu un așa soț lângă mine cum să mă simt ?
Marilena: are grija de tine ,nu ?
Raluca: foarte mare grijă
Marilena: Mă bucur sa aud asta ,dar acum voi avea eu grijă de tine
Raluca : Mulțumesc frumos,mă simt ca un copil răsfățat
Marilena: Ești un copil ,chiar doi ( începe și râde )
Tata nu putea sa stea mai mult de 2 zile pentru că avea meci și trebuia să se întoarcă în țară,așa că am stat mai mult cu el ,am vorbit,am glumit , ne-am adus aminte de cum ne-am cunoscut și cum nimeni nu se gândea că se va ajunge aici
****
Era ziua lui Ianis azi ,dar se pare că bebelușul nostru voia să vina mai repede pe lume să fie alături de noi sa ne bucuram împreună de toate momentele frumoase care vor avea loc în viața noastră. Era fetiță,nu băiețel se născuse în aceași zi cu tatăl ei . Seamănă foarte mult cu el . Ianis era la antrenament și când auzise venise într-un suflet la spital,era mai emoționat decât mine . Mereu se întreba dacă va fi un tată bun ,ce va face ? Eu mereu ii ziceam că va fii cel mai bun tată din lume ,iar fetița noastră va fi cea mai norocoasă că are un asemenea tată. După o săptămână de stat în spital era timpul să plecăm acasă . Strângem tot ce aveam in spital și plecăm sa acasă , ajungând acasă acolo ne așteapta kira și tăticul meu . Pregătiseră atât de frumos camera fetiței,eram foarte fericita , părinții mei nu puteau să vina fiindcă nu fuseseră niciodată cu avionul și le era frica .
Ianis mă sărută și mă întreabă ce simt ?
Raluca : Simt iubire
Ianis : Ce e iubirea ?
Raluca : O sa afli când va fi cazul și încep să râd ....
