La doar 19 ani, tata nu ma ajutat , nu ia pasat de mine, asta e viata, la 19 m-am înscris la Posniceala fara ajutorul lu tata bani împrumutati pentru scoala.
Adevarul e ca poate nu sunt ca sora mea tata a ajutat-o dar pe mine nu munceam mult sunt un copil harnic, vroiam doar sa ma ajute , parinti mei au divortat minunat , nu ce trist.
Îmi vad de viata , aşa cum e , ea grea, nedreapta , voi munci voi avea un job, si tot ce voi dori.
Multumesc mamei si lu Dumnezeu pentru puterea de a merge mai departe.
