𝟙𝟘 𝕪𝕖𝕒𝕣𝕤 𝕕𝕚𝕗𝕗𝕖𝕣𝕖𝕟𝕥|𝟙&𝟚

capitolul 22

*Autor Pov*

-Înainte de tot-

"Jeon Jungkook, mă bucur să te revăd"
"Ce mai vrei Kim? "
"Am venit cu o ofertă"
"Ofertă?"
Întrebă brunetul uitându-se puțin cam neîncrezător la bărbatul care tocmai intrase pe ușa
Ce fel de ofertă?"
Spune brunetul în timp ce se lasă pe spătarul scaunului
"Am auzit că ai vrea să adoptezi sau să cumperi un copil, eu am o fată de care vreau să scap și m-am gândit că tu ai fi cel mai potrivit pentru ea"
Spune bărbatul în timp ce se așează pe scaunul din fața biroului din lemn masiv a celui mai tânăr
"Câți ani are?"
"12"
"Hmm.. Cum arată?"
"Știam că o să întrebi asta.. "
Spune și pune o serie de poze pe birou, bărbatul luându-le și de la prima poză putea spune că fetița aia pur  și simplu era ca o prințesă și nu putea crede că cea mică era fiica pârlitului ăla, n-avea cum, își spusese bărbatul în gând
"Tu îți bați joc de mine, nu?"
Spuse și aruncă pozele pe birou arătând neimpresionat chiar dacă brunetul deja își făcea filme cu fetița
"Cu ce să-mi bat joc de tine? Nu-ți place de ea? "
Întreba mirat cel învârstă luând pozele de pe birou
"Pai asta e problema, îmi place dar n-are cum să fie fiica ta, e prea frumoasă ca să fie rudă cu o javră de om ca tine"
Când cel mai învârstă auzi apelativul pe care cel tânăr îl folosise își dăduse ochii peste cap, chiar dacă vroia să-i spună câteva cuvinte "de laudă" brunetului dar se abținuse, avea nevoie de banii lui deci nu-și permitea să  îi vorbească urât și Jungkook știa, astfel profitând de asta la maxim
"Cât ceri pe ea?"
"2000.000₩"
"Pff.. Cei cu suma asta?"
"Tu tocmai mi-ai văzut fata nu?  Doar nu vroiai să îți cer 200.00₩ și în plus îți permiți suma aia"
"Mda.. Ai dreptate, mi-o permit"
Spune cel tânăr plin de sine cea ce pe bărbatul cu părul cărunt nu suporta la familia Jeon, nu le suporta comportamentul de 'sunt de 1000 de ori mai bun decât tine' dar într-un fel avea dreptate, nu Jungkook era aici ca să-și vândă singurul copil pe care îl avea, nu el se făcea de rușine, și în plus bărbatul mai în vârstă îi vroia binele lui Sang Mi, de asta o și vânduse, știa că nu asta era soluția dar vroia ca măcar ea să fie cea fericită din toată familia iar el era cheia spre fericirea lui Sang Mi, spuse bărbatul în timp ce se uita la mâna stângă a bărbatului la care avea atașat un ceas încrustat cu diamante la care credea că (,) costă mai mult decât toate hainele de pe el plus toate lucrurile din casă
"Bine deci când o să vii să o ei?"
"Mâine, la ce oră ar trebui să vin?"
"La 13, 13:30 fiindcă la 12 termină orele și până ajunge acasă devine 13"
"Bine, deci azi o să-ți bag banii pe card si sper că nu o să ne mai vedem niciodată"
"Bine.. Imi place să fac afaceri cu tine"
"Mie  nu-mi place așa că te rog să pleci"
"Plec a și.. Poți să-mi dau numărul secretarei tale?"
"Ieși afară! "
Spune brunetul în timp ce își masă baza nasului simțind că mai  are puțin și explodează dacă cel mai în vârstă mai stă mult acolo
"Gata plec"
Spune ridicând mâinile în semn de apărare și iese din birou
"Dacă pozele sunt fotoșopate e văi șamar de viața lui"
Spune și se întoarce din nou la actele pe care trebuia să le semneze

~~~~~~~~~~

Hei lume
Ăsta a fost ultimul capitol, urmează epilogul:)
Sincer vroiam azi să postez epilogul dar când am scris capitolul cu răspunsurile de la q&a mi-a venit ideea să scriu conversația cu cei doi deci..
Mâine va apărea epilogul:)
Pace și iubire
✌❤✌❤✌