Căci pentru tine, suflet blând,
Am fost acolo chiar și când,
Aveai doar lacrimi pe chip
Și un suflet plin de chin!
Pentru tine, chip de lut,
Am ales totuși să lupt,
Am ales să uit de tot,
Am ajuns să nu mai pot..
În final, când poate chiar,
Am realizat că e în zadar,
Am implorat c-un suflet sec:
"Nu mă pune ca să plec!.."
Cu ochii plini de lacrimi crude,
Cu un suflet negru unde,
Mai demult îți purtai ființa,
Unde tu, ai stins dorința.
Să mă ierți că ți-am fost bine,
Să mă ierți întâi de toate,
Că te-am vrut numai pe tine,
Când trebuia să fii departe!...
