În numele cunoașterii!

Capitolul 2

     Sun la ușă și aștept răbdătoare să mi se deschidă. Chiar dacă eu și Archie am ajuns să fim prieteni, asta nu înseamnă că o să îmi fac singură intrarea. Ușa se deschide fără niciun zgomot și în fața mea apare Sabrina, bucătăreasa lui Archibald. E o femeie foarte cumsecade și înțelegătoare fără de care dragul meu profesor ar muri de foame. Până și el știe acest lucru, dar este prea fudul ca să recunoască.

     - Bună, Catalina! mă întâmpină ea cu o îmbrățișare călduroasă.

     Mm... Miroase a fursecuri cu ciocolată!

     - Intră, draga mea! Nu sta la ușă, îmi spune și se dă la o parte ca să-mi facă loc să intru.

     Pășesc înăuntru cu femeia micuță pe urmele mele.

     - Archibald e în camera lui. Te poți duce la el dacă dorești.

     - Mulțumesc, Sabrina! Mă descurc și singură, nu te deranja, o opresc din încercarea sa amabilă de a mă conduce până la ușa profului. Ea îmi zâmbește duios și se întoarce în bucătărie, de unde vin tot felul de mirosuri îmbietoare.

     Sper să nu arzi nimic, Sabrina! Altfel va fi vai și-amar de stomacul meu care-mi cere deja să-i fac toate poftele.

     Urc scările și mă îndrept spre camera inculpatului. Apăs ușor pe clanță și-mi vâr capul înăuntru. Nu e nimeni. Pășesc timidă în cameră și o analizez pe toate părțile. Din nou. Nu ar fi prima dată când ne-am petrece timpul chiar la el pe pat. Gândurile îmi sunt întrerupte de zgomotul de la ușă băii. Înțepenesc lângă ușă când în fața mea defilează nimeni altul decât Archibald, într-un prosop alb ca laptele. Nu pare să-mi fi simțit prezența pentru că continuă să bombăne înjurături la adresa cuiva.

     Cred că la a lui.

     Gândul ăsta mă face să chicotesc, iar el se oprește din activitatea lui, întorcându-și șocat capul spre mine.

     - Catalina! exclamă el surprins de prezența mea în dormitorul său. Trebuie să recunosc că este o situație pe cât de jenantă pe atât de comică, dar în momentul de față nu mă pot abține să nu mă delectez cu priveliștea din fața ochilor mei.

     Părul său brunet, lung până la umeri și ușor grizonat îi este ud, iar din firele bretonului i se scurg picături de apă care își continuă traseul de pe piept, alunecând ușor pe abdomenul tare până ajung să fie absorbite de prosopul moale care adăpostește...

     - Catalina, mă auzi?

     Sunt scoasă din șirul gândurilor mele erotice de către vocea sa puternică și masculină. Nu-mi vine să cred că mă gândesc la așa ceva!

     Scutur din cap și încerc să-mi pun gândurile în ordine. Mă simt rușinată că m-a prins holbându-mă la el, dar chiar am fost surprinsă să-l văd pentru prima oară dezbrăcat. Mă rog, aproape dezbrăcat. Prosopul încă îi atârnă pe șolduri. Nu îmi credeam că sub obișnuitele sale cămăși pe care obișnuiește să le poarte în timpul serviciului, se află un fizic bine întreținut.

     - Da, mă scuzați că am intrat așa în camera dumneavoastră. Nu mă așteptam să vă găsesc... așa.

     - E în regulă. După cum vezi sunt întârziat. De asta și vocabularul meu... necuviincios. Îmi zâmbește strâmb, vizibil jenat de situația în care ne aflăm.

     - Ce-ai spune dacă m-ai aștepta în bibliotecă până mă îmbrac eu? Așa vom putea vorbi de la egal la egal.

     - În regulă, spun și mă rostesc pe călcâie afară din cameră.

     Expir ușurată îndreptandu-mă spre bibliotecă. A fost ciudat ce s-a întâmplat, dar sper ca asta să nu ne bruieze activitatea. Totuși, roșeața din obraji pare că nu vrea să se mai ducă. Sper să nu-mi rămână tatuaj.

     Intru și mă așez pe scaunul tapițat așteptând venirea profesorului Harrison care, din fericire, nu se lasă prea mult așteptat. Pătrunde în cameră și îmi dau voie să-i analizez ținuta. Este îmbrăcat lejer cu un tricou albastru și blugi de aceeași culoare. Vestimentația aceasta îl întinerește, față de zilele în care purta acele costume potrivite unui profesor respectat de către colegii și elevii săi.

     Își drege glasul și fără să mai tragă de timp mă întreabă:

     - Cum a fost azi la interviu? Ce subiect au abordat? mă întreabă citind titlurile câtorva cărți de pe masa la care eram așezați, fără să -și ridice privirea spre mine.

     - Clasici, dar și puțin contemporanism, îi răspund jucându-mă plictisită cu o șuviță castanie de păr.

     Își ridică surprins privirea și mă ațintește cu ochii aceia sălbatici și căprui. Senzația pe care mi-o oferă e nouă. Nu m-am mai simțit nicioy așa în prezența lui. Mă simt iarăși adolescenta timidă de altă dată.

     - Presupun că nu ai întâmpinat dificultăți! îmi replică jovial.

     - Nu, nu am avut probleme, spun și-l privesc în ochi, captându-i atenția.

     Îmi iau un răgaz de câteva secunde și îi contemplez expresia armonioasă a chipului. Deși nu e brazilian are tenul măsliniu și maxilarul îi este proeminent. Da, e un bărbat frumos, dar e ciudat că fac această constatare abia acum, după atâția ani de când ne cunoaștem.

     Ne continuăm jocul de "Cine clipește primul" când îl văd că-și mijește ochii spre mine.

     Oh, Dumnezeule!

     - Concurs de integrame. Acum, rostește el amenințător.

     Izbucnesc în râs. Asta era?! Vechiul nostru concurs de integrame?!

     -Vrei să-ți iei revanșa, Archie? îl tachinez eu. Ultima oară m-ai dezamăgit profund.

     - Poate din cauza migrenei insuportabile care mă viola?! întreabă el sarcastic.

     - Sau poate din cauza lipsei tale de pricepere? îl provoc întinzându-mă spre el, sprijinită de masă.

     Pufni ironic.

     - Catalina, nu uita cine te-a învățat tot ce știi acum. Nu mă subestima! îmi spune într-o încercare jalnică de a mă amenința. 

     Se uita la mine, lăsat pe spate în scaun și nu știam ce putea gândi în acel moment. Cert e că mintea mea o luase razna pentru prima oară în prezența lui.

     - Ce propui? mă întreabă adoptând o atitudine demnă de un interlop.

     - Dacă câștigi, te voi însoți la acea lansare plicticoasă de carte la care ești nevoit să mergi.

     Observ că îi sclipesc ochii și îmi dau seama că îi surâde ideea.

     - Iar dacă pierd... Continuă el.

     Îmi ia mai puțin de două secunde să-i dau răspunsul care mă șochează atât pe mine cât și pe el.

     - Mă săruți!