BAIATUL DE PE POD //P.JM//

CAP7

După ce m-am mai liniștit, am inceput săi povestesc ceea ce mi se întâmplase.
Daiki:Îl omor!
Apoi dă să plece , dar îl prind de mână.
Eu: Mai bine las-o Balta.
Daiki: De ce? ! Tampitul ala a vrut să te violeze! Chiar în Baia Harei!
Eu: Daiki, dacă ți măcar puțin la mine , nu spune nimănui.
Nu vreau să-i stric petrecerea Harei.
Daiki: Doamne. Tu constientizezi ce era să ți se întâmple?! Și tu acum imi spui să o las Balta?!
Ma ridic de pe pat, în picioare fiind față față cu el.
Eu: Te rog, Daiki.
Daiki: Offfff , Ahira. Câte nu fac eu pentru tine.
Zambesc, apoi îl sarut scurt pe obraz.
Rămâne stana de piatră, apoi imi spune .
Daiki: Tu tocmai mai pupat pe obraz.
Eu : Ămmm... Da stiu :))
Daiki: Nu ma saruti și pe buzebuze?
Eu : Sari calul deja.
Daiki : Mda, merită să incerc.
Și ce vei face?
Eu : Nu stiu. Mas duce acasa dar nu pot.
Daiki : De ce?
Eu : Pentru ca mama a băut iar, și a încuiat ușa de la intrare.
Iar eu nu am nici-o cheie de rezervă.
Daiki: Și aici nu poti dormi....
Eu: Cam așa. Ma schimb de haine, apoi nu stiu, mai stau prin oras.
Daiki: Mhm, visează. Nu te las să umbli singura prin oras după faza din seara asta.
Eu:>Atunci presupun ca pot dormi la tine.
Daiki : Exact. Buna idee, te schimbi apoi vi jos, și mergem la mine.
Eu: Stai ce? ! Eu eram sarcastică!
Daiki : Eu nu.
Eu : Nu vin.
Daiki: Dacă nu  vi, le voi spune băieților ca erai să fi violată de un boschetar. Atunci chiar ca va fi mort.
Eu: Nu-i corect.
Daiki : Nimic în viața nu-i corect. Te astept jos, lângă scări.
Apoi pleacă.
Ma schimb puțin ofticata, și cobor.
Kenta: Unde plecați amândoi porumbeilor?
Daiki : O duc pe Ahira acasa, Spune-i tu Harei.
Kenya: Ok.
Apoi iesim afara.
Daiki: Te simti bine?
Eu : Nu stiu, asa  cred.
Daiki : Când ajungem la mine, să-mi spui ce vrei sa mananci.
Eu : Părinți tai? Nu s-ar supara ca dorm la tine în seara asta?
Daiki : Nea, sunt plecați la ceva rude. Eu n-am vrut să merg.
Eu: Ok.
***
Ajunși la el acasă, intram iar eu ma așez pe un scaun.
Daiki : Ce vrei sa mananci?
Eu: Nu stiu. Nu imi este foame.
Daiki : Nu-mi pasa. Vei mânca indiferent că îți este foame sau nu!
Eu : Ok, ok ușor. Fă ce vrei de mâncare, imi este indiferent.
Daiki : Bine.
După ce pune masa, și terminam de mâncat il intreb.
Eu : Tu crezi ca Hara și Takumi se plac? Și niciunul nu recunoaște?
Daiki: Nu stiu, mie așa imi pare.
Eu: Dar totuși, de ce se ceartă mereu?
Daiki: Asta trebuie să-ți spună Hara.
Eu : Adică tu sti motivul?!
Daiki : Da.
Eu: Spune-mi și mie.
Daiki : Nu.
Eu : Te rog.
Daiki : Nu.
Eu: Te rog frumos, frumos.
Daiki : Cât de frumos?
Eu: Cu sclipici și petale de flori.
Daiki :) Nu.
Eu : Offfff, nu mi-ai dat de ales.
Ma apropii de el mai mult, în așa fel încât săi pot șoptit la ureche.
Eu: Te rog... Daddy.
(Zâmbet pervers)
Se uita în ochi mei, apoi imi prinde bărbia apropiindu-se de buzele mele.
Daiki : Voi muri într-o zi, din cauza farmecelor tale.
Eu : Stiu .
Imi da drumul la bărbie, si se depărtează de buzele mele .
Daiki : Astia doi se cunosc de când sunt mici. Se înțelegeau chiar foarte bine, până într-o zi.
La un moment dat, au trecut de la prieteni foarte buni, la iubiti.
Ciudat, nu? Într-o zi Hara se întorcea acasă, dar pe drum la văzut pe Takumi sarutandu-se cu prietena ei cea mai bună.
A fost distrusă, dar s-a răzbunat pe amândoi. Nu stiu cum, dar stiu ca le-a facut-o  și prietenei ei dar și lui Takumi , destul de rau.
Eu: Waw.
Daiki : Mda, acum treci să te culci.
Eu : Dorm in sufragerie.
Daiki : Sigur că da. Dormi la mine în camera cu mine.
Eu : Ăhă.
Nu apuc să riposteze ca, ma trezesc luată pe sus ca pe un sac, și dusă într-o cameră.
Care se pare că este camera lui Daiki ,normal.
Daiki : Te schimbi cu astea.
Scoate din dulap un tricou și o pereche de pantaloni de treinig.
Eu : Cum vrei sa stau în astea? Tu nu vezi ca mai încape una ca mine în tricoul ala?
Daiki : Nu-i vina mea ca esti slaba și pitică.
Eu : Nu-s pitică! Bine, nu foarte.
Daiki : Cum spui tu. Du-te să te schimbi.
I-au hainele, și ma duc la baie.
După ma intorc, și ma pun în pat.Daiki își înfășoară brațul în jurul taliei mele, apoi adoarme.
Am încercat să îl mut, dar degeaba. Parca își lipise brațul de talia mea.
Într-un sfârșit adorm și eu.