BAIATUL DE PE POD //P.JM//

CAP12

(Perspectiva Jimin)
Ma îndepărtez de pod ca ea, să plece mai repede. Ma calcă pe nervi tâmpita asta, cred ca vrea să se futa și nu are cu cine.
Și i-am spus acelui doctor cretin să nu-i spună cine a adus-o la spital! Dar el nu.
//Flashback//
Piciorul ma durea îngrozitor de tare, dar ma chinuiam să  fac cumva,ca aceea imbecila să plece odată de aici. N-am nevoie de ajutorul ei, sau de mila sa.
Într-un final, pleacă. Am mai stat pe acel pod încă vreo 20 de minute vaiatandu-ma, dar am vrut să fiu sigur că pleacă.
Apoi ma ridic în cet, schiopatand, și pornesc spre spital.
  **
În drum pe cine credeți că vad lesinata? Pe desteapta aia.
Ma apropii , ma uit 2 minute la ea  , apoi imi  continui drumul.
  Dar n-a puc să fac decât 5 pași, ca ma intorc și o iau în brațe stil mireasa, și m-a îndrept cu ea spre spital.
  Deja când am ajuns la spital simțeam ca o să mor. Piciorul ma durea al dracu de tare, era o durere insuportabile, de iti venea să ti-l tai.
  Am intrat cu ea în spital, avand-o încă în brațe. Am dus-o într-o cameră și am asezat-o pe pat, lăsând asistentele să se ocupe de ea.
Eu m-am dus în biroul doctorului pentru a discuta cu el despre posibila operație , și să-i mai spun să nu-i spună ei ca eu am adus-o.
Dacă e să să scape totuși, să-i spună dacă baiatul pe nume Kazuya   este fratele ei. Sigur că va spune " Da "
Cu doctorul asta ma cunosc de ceva ani. El este singurul care ma știe cel mai bine.
El știe cum am trăit până acum, cum trăiesc acum, și imi știe viața de la capăt până la sfârșit.
  De cand cu accidentul, nu am mai lăsat pe nimeni să se aproprie de mine. Tocmai de asta m-am mutat în Japonia, aici sunt singur, nimeni nu stie nimic de mine.
Și mie imi convine asta
//And Flashback//
După ce am mai așteptat ceva, m-am intors înapoi pe pod.
  Mi-am dat masca jos, pentru ca e destul de greu să respiri în ea, și ma întind pe asfaltul rece, uitându-mă la cerul plin de stele.