Prietenii Fugari

Capitolul 3

Capitolul 3 :

      "Mersi."

   Eram destul de iritată că nu puteam să citesc, deoarece ajunsesem la o parte destul de importantă, în care  urma să aflu dacă protagonistul avea de gând să accepte meseria sau nu. Însă, din cauza a doua fete enervante nu puteam sa aflu în curând.

— Hei, mă asculți?! Zice ea pe un ton mai ridicat, atrăgând privirile a câtorva copii. Ochii mei se fixează pe băiatul cel nou, care acum privea acțiunea de la masa noastră.

   Nervoasă, se apleacă către mine și spune pe un ton amenințător :

— Vino puțin cu noi.

  Ieșim din sala de mese și le urmez pana în baia fetelor. Cartea mea se afla în continuare în mana fetei.

  Intrăm pe ușa băii și acestea se opresc în fața unei cabine de toaletă.
Aștept să vorbească și să-mi lumineze viața cu motivul pentru care m-au adus aici, dar tot ce fac cele două fete este să rânjească, aruncând priviri una alteia.

   Într-un sfârșit, cea care mi-a rupt caietul, fata blondă, a spus:

  — Ști, m-am cam săturat de tăcerea ta permanentă. Aș crede chiar ca ai putea fi mută dacă nu aș ști foarte bine ca poți sa vorbești ,deoarece ,dacă îmi mai amintesc bine, prima oară când ne-am întâlnit, mi-ai spus tare și clar că nu vrei să fi prietenă cu cineva ca mine.

   Da. Nu îmi amintesc deloc despre ce vorbește. Dar sunt șanse ca ea să fi fost unul din acei câțiva copii care, atunci când am ajuns la acest orfelinat, m-au întrebat dacă vreau să ne împrietenim. Însă, cred că răspunsul meu original a fost, cel mai  probabil, '' Nu vreau prieteni. '' Mă tem că ea a interpretata acele cuvinte cum a vrut.

    Poate din acest motiv îmi poartă pică.

    Aceasta culege cartea din mâna celeilalte fete și o răsfoiește puțin, după care spune, pe un ton tăios :

    — Deci zici că asta e cartea ta?

   Liniștea  este răspunsul. Însă, aceasta poate fi interpretata în două feluri. Iar, din câte se pare, fetele astea au crezut că răspunsul este 'da'.
   Însă, ceea ce credem și ceea ce este cu adevărat răspunsul corect poate fi puțin diferit. Ca și în situația actuală.

   In orice caz, tăcerea mea oricum le-a enervat pe fete, iar cea pe care nu-mi amintesc sa o fi văzut în viața mea până în ziua de astăzi, s-a apropiat de mine și mi-a dat un pumn în stomac.

   M-am îndoit de durere și m-am așezat în genunchi, încercând să îmi amintesc de când nu am mai simțit acest sentiment. Durerea fizică. Probabil de o grămadă de timp, dar asta nu include și durerea sufletească.

   Privesc blonda cum deschide ușa cabinei de toaletă, după care îmi aruncă cartea în ea. Apoi, trage apa.

  Cele doua fete care tocmai mi-au făcut șansa de a afla ce se întâmplă cu protagonistul mai departe, nulă, au început să râdă amuzate de ceea ce tocmai au făcut.

— Presupun că acea carte valora mult pentru tine,declară fata blondă.

  De fapt, mi-a luat cam 5 minute să o aleg din bibliotecă deoarece titlul nu era atât de rău precum a celorlalte cărți.

—E păcat că acum este doar gunoi, continuă ea să spună pe un ton foarte prefăcut.

   Într-adevăr. Chiar este.