Merg împreună cu Jimin la un magazin destul de mare și facem o mulțime de cumpărături mai exact am cumparat cam tot ce vedeam.
Jimin: Sper să ajungă.
Mina: Sigur ajung, de fapt sunt prea multe.
Jimin: Zici?
Mina: Da.
Jimin: Ok, să mergem.
Pe drum înspre casă Jimin pune muzică și începe să cânte. Era destul de amuzant pentru că zâmbetul lui era foarte larg.
Mina: Așa mult îți doreai să te împaci cu ea?
Jimin: Idioată ce esti...Voiam să merg cu tine la cumpărături și mi-a ieșit de aia zâmbesc.
Mina: Aaa.
Jimin: Sincer aș fi vrut să te fi despărțit de Kai, dar asta e.
Mina: Dacă aș fii facut-o, acum te împăcai cu ea?
Jimin: Probabil că nu, adică relația noastră nu e prea serioasă.
Mina: Până unde vrei să ajungi cu ea?
Jimin: Nu departe.
Mina: Și dacă apare un Jimin mic sau o Seulgi mică?
Jimin: Eu am grijă să nu apară.
Mina: Aha.
Jimin: Spune de tine și Kai, ești chiar pregătită?
Mina: Pentru?
Jimin: Copii...
Mina: Nu!
Jimin: Știi că noi plănuisem asta.
Mina: De ce pui paie pe foc acum?
Jimin: Chiar am regretat mult și încă regret.
Mina: Te-ai împăca cu mine?
Jimin: Nu știu, dar tu?
Mina: Da sau nu?
Jimin: Să vorbim despre altceva.
Mina: Am ajuns, nu crezi?
Jimin: Aish, nu sunt pregătit.
Mina: Te comporți de parcă te însori...
Jimin: Ți se pare.
Mina: O iubești?
Jimin: Ce?
Mina: Pe Seulgi, o iubești?
Jimin nu îmi răspunde și intra în casă cu cumpărăturile le lasă la intrare și îmi spune.
Jimin: Contează?
Mina: Da ,cred...
Jimin: Hai să uităm asta.
Mina: Dar voiam să îți mai spun ceva.
Jimin: Spune.
Mina: Știi acum câteva seri noi doi...?
Jimin: Da?
Mina: Păi asta te întreb.
Jimin: Nu îmi amintesc... De ce întrebi?
Mina: Doar așa...
Jin: Nici nu ați întârziat 3 ore....
Mina: Scuze...
Jimin: E vina mea eu am vrut să vorbim atât. Scuze, Jin.
Jin: Nu-i nimic, vezi că a venit Seulgi.
Jimin: Ok.
După câteva secunde Seulgi coboară pe scări Jimin rămânând cu gura căscată la fel ca ceilalți, era îmbrăcată într-o rochie foarte frumoasă îi stătea foarte bine cu ea. Jimin o așteaptă la capătul scărilor apoi o ia de mână și o sărută, asta nu mi-a primns bine deloc dar nu puteam comenta nimic e viața lui până la urmă. Toți ciocnesc paharele cu șampanie foarte fericiți doar că eu nu am fost prea atentă și într-o fracțiune de secundă am vărsat șampania pe haine. Eram udă peste tot și nu știam ce să zic sau ce să fac, eram așa speriată încât îmi dăduseră lacrimile.
Hana: Plângi?
Mina: Ce mă fac?
Hana: De ce ai vărsat paharul?
Mina: Nu știu a fost doar o greșeală, dar m-am speriat. Ce vrei să fac acum?
Hana: Da, te cred, te cred. Atunci de plângi?
Mina: Nu plâng.
Hana: Ai alergie la Jimin și ți-au dat lacrimile...
Mina: De ce ești așa?
Hana: Eu sunt? Tu nu te vezi, Mina?
Mina: Tot eu greșesc?
Hana: Da, pentru că tu te desparți și tot tu suferi, pentru că ești în limbă după el dar stai cu Kai...
Mina: Hana...
Hana: Nu mă lua cu Hana! *țipă*
Mina: Știi ce? Rămâi cu ei nu am nevoie de tine! *Țip cât mă țin plămânii*
Hana: Mina...
Mina: Pa!
Am ieșit din casă și am urcat direct în mașină am placat dar m-am oprit într-o parcare și am început să plâng. Știam că Hana avea dreptate nu știu de ce m-a deranjat atât de tare știu că ține mult la mine și că e foarte greu să o faci să țipe. Acum ce puteam să fac? Să mă despart de Kai, oricum dacă mă despart sau nu Jimin nu se întoarce la mine. Apoi mă dau cu capul de volan de câteva ori. Și merg acasă.
Kai: Ești bine? De ce te-ai întors?
Mina: Ea cine e?
Joy: Iubita lui Kai, tu cine ești?
Mina: Iubita?
Kai: Pot explica asta.
Mina: Fix asta îmi lipsea acum, Kai! Să mă lași și tu...
Kai: Nu te las, pot explica.
Eu urcă sus și mă încui în cameră după cum mă așteptam nici măcar nu a venit după mine. Stând în cameră am realizat că de fapt totul nu-i exact cum credeam eu și că de fapt mă mințeam că îl plac pe Kai și că nici el nu ma plăcea așa de mult, urmează să îi spun asta dimineața după ce vom fii doar noi doi. Nu am putut să dorm toată noaptea îi vedeam doar pe Seulgi și Jimin cum se sărutau. Pe la 8 Kai bate la ușă.
Mina: Trebuie să vorbim.
Kai: Știu.
Mina: Hai să ne despărțim.
Kai: Hai.
Mina: Azi voi pleca acasă.
Kai: Ok. Ne mai vedem.
Mina: Exact.
Nu am mai stat de vorbă eu am mers și mi-am luat tot ce aveam la el și am plecat acasă. Nu ne-am despărțit certându-ne a fost o relație ok dar nu mai mergea așa.
După 2 luni.
Mi-am reluat oarecum viața, încă plâng când mă simt prost din cauza lui Jimin dar nu pot face nimic în legătură cu asta. Hana m-a iertat de fapt ne-am iertat reciproc. Cu câteva zile în urmă m-am decis să plec în California singură și să încep o viață nouă acolo doar că am de gand să plec fără ca ei să știe cred că o să fie mai bine așa. În seara asta Jimin mi-a zis să mă văd cu el m-am gândit mult până am acceptat, ne-am plimbat cu mașina și la un moment dat el a oprit într-o parcare pe un drum pe care nu trecea cam nimeni. Mi-a zis să mergem pe bancheta din spate și așa am făcut el m-a luat în brațe și mi-a zis că îi lipsesc apoi m-a sărutat, săruturile au devenit mai dese și mai lungi până când el și-a dat tricoul jos. Urma să îi spun că o să plec dar nu am apucat. Nu dupa mult timp ne-am îmbrăcat și am mers la un restaurant nu știam cum să îi spun sau dacă să îi spun că plec dar nu i-am spus. Următoarea zi la ora 5 aveam avion să plec am ajuns acasă la 2 dimineața abia am avut timp să plec la avion. Deja îmi făcusem rost de chirie și plătisem pentru un an să stau acolo după un an voi vedea ce fac. Când am ajus am chemat un taxi și am mers la locul unu trebuia să stau, mi-a fost puțin greu la început pentru că vorbeam coreeana în loc de engleză fără să îmi dau seama.
