— Termină, nu ești! Se enervă Sia și aproape că aruncă după mine cu ceva.
— Sunt cea mai mare proastră.
— Danbi, te bat! Ai spus asta de o oră. O mai spui o singură dată și o să-ți bag pagerul pe gât. Înțeles?
M-am oprit pentru o secundă și am privit-o. Uneori chiar mă mir cum mă mai suportă ființa asta... În momente ca astea pot fi cea mai enervantă persoană de pe planetă. În restul timpului sunt doar acceptabil de enervantă. Undeva în limita agreată de societate.
— Îți dai seama că am iubit același tip pentru zece ani ca să-mi zică acum că nu am destul timp pentru el?! O să-i scot inima aia din piept și o să-mi petrec restul vieții tricotându-i vestuțe micuțe de inimă să vedem dacă nici atunci nu îi ofer destul din timpul meu!
— Ok... Să o luăm mai ușor.
Doar gândindu-mă la el mă enervează atât de tare încât îmi vine să plâng, dar mi-am promis că nu o să plâng pentru el. Nu o să mai plâng niciodată pentru persoane ce renunță la mine. Nu merită.
— Lumea nu se sfârșește cu Yoongi, Danbi.
— Lumea mea da...
— Nu-i adevărat.
— Sia... cred că o să mă întorc în Busan.
— Poftim?! De ce?
— Stăteam la el. Nu am unde să merg.
Probabil cea mai proastă alegere a vieții mele fusese să mă mut în apartamentul lui Yoongi. Acum chiar dacă aveam un pat în camera rezidenților, nu puteam să îmi aduc lucrurile acolo. Trebuia să mă întorc la părinții mei.
— Te iau la mine!
— Sia, deja stai cu surorile tale. Nu vin pe capul vostru.
Știu că Sia ar face orice ca să mă țină aici și sincer mi-ar plăcea din tot sufletul să poată, dar deja locuia într-un apartament micuț cu două surori de-ale ei ce urmau acum facultatea. De când m-am angajat în spitalul ăsta, ea mi-a fost cea mai bună prietenă. Se pare că ieri mi-am pierdut iubitul, iar azi prietena cea mai bună. Începe să-mi fie frică de ce voi pierde mâine.
Până la urmă m-am hotărât că voi munci astăzi ca de obicei și apoi voi merge acasă, sau mai bine zis la Yoongi, pentru a-mi strânge lucrurile. Cred că va trebui să mai dorm acolo până când voi rezolva cu încheierea contractului de muncă, chiar dacă urăsc și gândul că aș putea să-l mai văd vreodată.
— Vă doare unde apăs? Spun, pipăind din nou zona umflată a pacientului din fața mea.
— Da.
— Măcar pe tine nu te-a înjunghiat persoana iubită pe la spate.
— Poftim??
— O să vă dau un unguent. Răspund plictisită, întorcându-mă către următorul pacient.
Nici nu apuc să spun ceva că Sia intră brusc pe ușa salonului, toată un zâmbet.
— Sper că sunt vești despre moartea lui Yoongi, altfel nu vreau să aud.
— Aish! Scoate blonda mai mult printre dinți, în timp ce mă lovi peste umăr.
Fata mă trase într-o parte pentru a-mi șopti ceva fără ca pacienții să audă.
— Ți-am găsit un loc unde să stai.
— Vorbești serios?! Cum?
— E totuși cu chirie, dar e destul de mică, având în vedere că e aproape de spital. Soră-mea are un nou iubit și prietenul lui dă în chirie apartamentul ăsta.
— Sia, ești cea mai tare! Spun îmbrățișând-o strâns.
Probabil cine m-ar fi văzut în momentul ăla ar fi zis că am înghițit un umeraș sau ceva de genul, la cât de larg zâmbeam. Puteam să rămân, puteam să-mi termin stagiatura în Seul și să fiu alături de Sia în continuare. Poate ziua asta nu e așa de rea pe cât mă așteptasem.
Pe seară am fost de mi-am strâns toate lucrurile din apartamentul lui Yoongi. Din fericire el nu era acasă, așa că am putut împacheta totul în liniște. Când am terminat, am sunat-o pe blondă și ea m-a ajutat să le cărăm pe toate în mașina ei și apoi la noul apartament. La intrare m-a lăsat singură pentru că știa că acum trebuia să mă întâlnesc cu proprietarul. I-am făcut cu mâna și ea s-a urcat în mașină, apoi m-am întors spre ușa metalică și am bătut de câteva ori. Imediat am auzit o voce masculină venind din interior și care îmi spunea să aștept. După câteva momente ușa se deschise. Am făcut ochii cât cepele și am tras aer în piept.
Nu el din nou...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
