Lovely boy ; jjk

🌸 2 🌸

Lovely boy|2

— Super, acum nu mai am voie la întâlnire. Spun nervoasă, în timp ce mă arunc pe pat.

Îl văd cu coada ochiului pe Jungkook cum se apropie trist de mine. Se urcă în pat în genunchi, lăsându-și șezutul pe călcâie și apoi se apleacă de mijloc, odihnindu-și capul pe spatele meu. Simt cum îmi strânge mijlocul în brațe și încerc să îmi păstrez expresia încruntată.

— Scuzeee... Se milogi el.

— Nici să nu încerci! Acum trebuie să îi zic că ai mei sunt oameni faini, dar nu când se apropie admiterea la facultate. Super, o să creadă că sunt un copil...

Adevărul era că părinții mei nu îmi interziseră niciodată să mă întâlnesc cu cineva, însă acum se gândeau că un iubit ar putea să îmi distragă atenția de la învățat, iar asta era ultimul lucru de care aveam nevoie în ultimul an de liceu.

— O să te ajut să fugi! Se îndreptă Jungkook de spate. Poți să ieși pe geam. Eu intru tot timpul pe acolo.

— Păi și mama? Zic, întorcându-mă pe spate și privindu-l pe rozaliul mult prea încântat.

— Te acopăr eu! Dar promiți că nu stai mai mult de o oră.

— Kookie, ești cel mai tare! Desfac brațele, iar el sare imediat la pieptul meu.

Dacă era ceva ce Jungkook adora mai mult decât dulciurile, acelea erau îmbrățișările. Uneori am impresia că băiețașul ăsta trăiește cu îmbrățișări.

Începe să chicotească, fericit că m-a împăcat și își lipește obrazul moale de pieptul meu.

— Când e întâlnirea? Vorbește el, fără să îmi dea drumul.

— Mâine la prânz.

Îl mângâi ușor pe spate și el închide ochii. Ce-i mai plăcea alintat. Mai că nu se mișca deloc.

— O întrebăm pe mami dacă pot să dorm la tine? Se uită curios la mine, referindu-se la mama mea.

Deoarece stăteam mult împreună încă de mici, Jungkook și cu mine le strigam la fel pe mamele noastre. Deci practic fiecare avea două mame, dacă pot să spun așa.

— Dar n-ai pijamale.

El se ridică, sprijinindu-se în palme deasupra mea și privindu-mă.

— O să iau ceva de la tine.

Am început să râd. Abia aștept să aleg cele mai rozalii pijămăluțe, tocmai pentru a glumi pe seama lui. Oricum Jungkook nu mă refuza niciodată.

Zis și făcut. Peste vreo două ore, roșcovanul se plimba mândru în niște pijamale în dungi, de un roz pastel cu alb și cu un iepuraș mare pe piept și codiță la spate. Tatăl meu se amuza la culme când îl vedea dând din funduleț pe coridorul casei. Cred că era cea mai adorabilă imagine din ultimele zile.

Pentru că nu îl lăsam să adoarmă în brațele mele, Jungkook prinse obiceiul de a se juca cu părul meu până adormea, iar asta mă făcu să adorm chiar înaintea lui.

A doua zi la școală ne-am întâlnit în pauza de prânz și am hotărât cum va decurge planul. Se pare că după școală o va ruga pe mama să rămână la mine, iar după ce dormim puțin, pentru că Jungkook ținea foarte mult la somnul de prânz, mă pot strecura afară. Dacă mama avea să întrebe de mine, va spune că sunt la baie sau va aranja pernele sub plapumă încât să pară că încă dorm.

Nu prea am putut să dorm la prânz. Eram mai mult emoționată pentru întâlnirea cu Yoongi, decât de evadarea pe care o plănuisem. Jungkook dormea buștean și se învârtise așa de mult că ajunse cu căpățâna lui rozalie pe burtica mea. Avea obiceiul să plescăie din buze în somn, iar asta îl făcu să rămână cu gura deschisă. Deja mă plictiseam singură, așa că mi-am pus arătătorul între buzele lui rozalii. Asta îl trezi ușor, buzele lui strângându-se din instinct peste degetul meu. Deschise un ochi și imediat îmi mușcă degetul, ceea ce îl amuză extrem de tare.

— Ce copil! Spun trăgându-mi repede mâna.

Își frecă ochii de căprioară și își aranjă mai bine capul pe burtica mea. Un Jungkook somnoros însemna un Jungkook și mai drăgăstos decât de obicei. Atunci se alinta cel mai mult și se întindea ca o pisicuță.

— Hopa sus, trebuie să mă pregătesc de întâlnire! Zic, aranjându-i câteva șuvițe de păr.

— Mi-e somnic. Hai s-o lăsăm pe altă dată. Îți aduc eu înghețată. Vrei? Închise el la loc ochii și băgă o mână sub mine.

Până la urmă am reușit să îl trezesc, promițându-i o ciocolată. M-am ridicat și mi-am ales o rochiță de un albastru pastel cu floricele rozalii și niște teniși albi și m-am băgat în baie. Când am ieșit, Jungkook stătea turcește în mijlocul patului, mâncând somnoros dintr-o ciocolată. Cred că se topise toată, că reușise să se mâzgălească nu doar pe mâini, ci și pe nas și în jurul gurii. Am râs și am făcut o piruetă.

— Uaa! Rămase el cu gura deschisă. Ce prințesă!

Reacția lui părea și mai amuzantă cu toată acea ciocolată pe față. M-am sprijinit într-un genunchi pe pat și i-am șters boticul, el chicotind.

Ieșirea a fost puțin dificilă. Cred că nu trebuia să îmi iau rochiță. Până la urmă Jungkook mă ținu de mâini, iar eu am ieșit cu spatele. Înainte să plec, Jungkook se lăsă până la mijloc pe fereastră și se aplecă spre mine.

— Noona, să nu-l pupi! Făcu el ochii mari.

Am râs. Chiar dacă era un copil, el chiar își făcea griji pentru mine. M-am întors spre el și i-am dat un bobârnac în frunte, ceea ce îl făcu să se vaite și să își frece ușor locul.

— Poate mă pupă el pe mine. Zic luând-o la fugă.

*Poate nu e Kookie roșcat în poza de la media, dar e mult prea adorabilă ca să nu fie aici :)))