Brothers (1D Fan Fiction)

Capitolul I

Emma's pov:

Cateva raze al soarelui se strecurau in camera mea.Of,daca nu ma trezesc acum voi intarzia la scoala,plus ca voi da o parere proasta,avand in vedere ca sunt noua la acest liceu.

M-am ridicat in fund,privind camera aproape goala.Inafara de un pat vechi si un dulap,nu mai era nimic.

Abea astept sa renovam!

Anul acesta voi incepe practic o viata noua...

M-am ridicat somnoroasa din pat si am intrat in baie,unde am facut un dus scurt.

Am intrat inapoi in camera mea.Hm,cu ce sa ma imbrac?

Bineinteles in minunatul meu dulap de abea ca puteai sa vezi 4 pulovare,2 camasi si o pereche de pantaloni...

Am privit afara pentru a vedea ce ne anunta ziua de azi...

Mii de nori negrii acopereau Londra.Soarele jucaus se ascundea printre ei,iesind uneori la iveala.Ma voi obisnui greu cu vremea asta mohorata,avand in vedere ca sunt o persoana vesela.

Am fost trezita din gandurile mele de catre o voce mladioasa si blanda.Era mama.

-La masa!*a spus ea.

-Imediat!!!*am tipat in asa fel incat sa ma auda.

M-am intors din nou la dulap.Am luat o camasa alba,pantalonii negrii si conversii visinii.Totusi merg la scoala...

Mi-am pieptanat rapid parul si am coborat,la parter,intrand in bucatarie.

-Neata',mami!*am zis.

-Tată nu ai?*tata

-Ba da!*am zis si i-am dat tatei un sarut dulce pe frunte.

-Dar frate nu ai?*tata

-Am si d-ăla.*am zis.

-Poate vine si el la micul dejun....*tata

-Ok.Am inteles.Ma duc sa-l chem.

Toata viata mi-am dorit un frate mai mare,care sa ma apere,sa ma ajute si sa-mi dea sfaturi...dar nu am avut parte de unul.

Josh este genul de tip,retras.Foarte retras.Inafara de prietenii lui nu are incredere in nimeni.Nu vorbesc niciodata cu el,chiar daca stam in aceeasi casa si ...

Am urcat la etajul doi unde m-am oprit in fata usii de lemn si am batut de 3 ori.

Casa noastra are 2 etaje si suntem 4 persoane .Eu,mama si tata stam la etajul 1,in timp ce Josh sta singur,ca de obicei,la etajul doi.

Un glas putin ragusit si usor rastit s-a auzit din cea lalta parte a usii.

-Ce vrei?

-Hai la masa.

-Lasa-ma!O sa vin!Pleaca!*Josh

-Bine,bine...

Am plecat inapoi in bucatarie.

-Unde e?*tata

-A zis ca vine.*am zis eu bland ai m-am asezat la masa,incepand sa-mj savurez crealele.

In cateva minute,o silueta inalta si bine facuta si-a facut aparitia.

-Neata',scumpul meu!*mama

-Neata'!*a zis el cu o voce nepasatoare.

S-a asezat in capul mesei,fata in fata cu tata.

M-am uitat cu coada ochiului la el.Ii sta bine in negru,dar totusi nu,nu il prinde culoarea asta.Parul acela blond si acei ochi care uneori te faceau sa plangi,rareori sa zambesti,il faceau sa para o persoana vesela,ceea ce nu era adevarat.Toata lumea zicea ca e foarte de treaba, dar eu nu inteleg ce pot vedea acesti oameni la un copil care e foarte frumos pe dinafara, dar in sufletul lui e doar un nesimtit care nu stie altceva decat sa isi bata joc de restul.

In scurt timp am terminat de mancat,asa ca am plecat la scoala.

***

Mii de frunze ruginii erau imprastiate peste tot.

Mergeam paralel cu Josh,avand privirea indreptata in pamant.Am noroc ca puloverul albastru pe care l-am pus imi tinea de cald.

Eu si Josh suntem foarte diferiti.El foarte inalt,eu destul de scunda pe langa el,dar cea mai inalta dintre colegele mele.El avand un par blond pal,auriu,eu un saten foarte deschis spre blond.El niste ochi albastrii ca cerul senin in zilele cu soare,eu doua bijuterii verzi de smarald.El mereu trist,melancolic,nervos si intodeauna pus pe șotii,eu mai mereu vesela,prietenoasa si deschisa cu oamenii.Niciodata nu mi-a fost alaturi.

Ne-am oprit la semafor.Priveam vrajita rosul aprins,cand de odata imi aud numele strigat.

O voce prietenoasa,vesela mi-a pronuntat numele.Mi-am indreptat mirata privirea catre o silueta scunda.Era Eliza,prietena mea de o viata.

Motivul pentru care eu si familia mea ne-am mutat in Londra a fost ea si o scoala mai buna.

Acum cativa ani Eliza si familia ei,s-au mutat din micul orasel unde mi-am petrecut copilaria.Am fost distrusa,cu gandul ca imi voi pierde "sora".

Era neschimbata.Parul negru,scurt era la fel,iar sapca nelipsita.Eliza e foarte diferita fata de mine,poate de asta ne intelegem asa de bine.

2 baieti inalti bine facuti,mergeau alaturi de ea.Unul mai inalt ca celalat.Era Ryan,fratele Elizei...dar celalalt?

Ryan s-a schimbat de alungul anilor.Avea parul mai lung si e mai inalt.Dar ceva era neschimbat,inca purta acea vesta de blugi pe care o purta tot timpul,oriunde mergeam eu,Josh,Eliza si Ryan.

Am inceput sa alerg la Eliza,luand-o in brate si strangand-o tare.

-Frate,ia-o mai usor!*zice si rade.

-Mi-ai lipsit atat de mult!

-Bine,asta nu inseamna ca trebuie sa ma omori,ok?*Eliza

-Bine...

Cum am zis,eu cu Eliza suntem bune prietene in timp ce si fratii nostrii,Ryan si Joshua,cei mai buni prieteni fiind in aceeasi generatie,cu doi ani mai mari ca noi.

Ryan si tipul brunet s-au dus la Josh dand noroc si luandu-se frateste in brate.

Am continuat drumul,toti 5 spre scoala.

Baietii au luat-o inainte vorbind,in timp ce eu si Eliza am ramas in spate,povestind ce am facut de alungul anilor.

-Ryan.Ce mai face?*am intrebat

-Meh,sincer habar nu am.Nu s-a schimbat nimic,deci stii bine ca nu vorbesc cu el ...*Eliza

-Mda.

-Joshua?*Eliza

-Josh?Cred ca e bine.Cred.Stii povestea?

-Mda...*Eliza

Da.Nici eu nici Eliza nu ne intelegem bine cu fratii nostrii.

-Ăm,Eliza?

-Da.

-Cine-i brunetul?

-O,ăla e Zayn!*Eliza

-Cine?

-Prea mult iubitul meu var,Zayn.E mult mai sociabil decat,ăsta,....ă,...Ryan.*E

-Aham.Varul tau,huh?

-Da,ma!Poti vorbi cu el.Uite...ZAYN!*il striga ea.

Brunetul s-a oprit brusc privindu-ne.Ryan si Josh nici macar nu s-au uitat in spate si au continuat sa mearga.

-Zayn?*E

-Da?*Zayn

-Asa,deci...Emma,Zayn,Zayn,Emma.*Eliza

-Incantat.*a zis foarte plictisit si nepasator.

-Da si eu!

***