It's the king's fault-mpreg

Capitolul 6

—Eu sunt Chanyeol, Baekhyun.
Spuse Chanyeol zambind dulce intinzand mana spre el.
—Stiu asta. Eu nu dau mana cu oricine.
Spuse lasandu-i mana lui Chanyeol in aer.
—Eu nu sunt oricine.
Spuse Chanyeol luandu-i mana apoi o duse la buzele lui sarutand-o scurt.
Inima lui Baekhyun tocmai s-a topit la gestul barbatului din fata sa.
—Ai de gand sa admiti?
Intreba Chanyeol apropiindu-se.
—Sa admit ce?
Intreba el curajos.
—Ca ma placi. Ca te gandesti la mine.
Spuse Chanyeol inrcand sa il provoace.
—Poftim?! Chiar crezi tot ce spui?
Intreba el amuzat.
—Bineinteles. Si am de gand sa iti dovedesc.
Spuse Chanyeol aplecandu-se spre gatul sau sarutandu-l lent, ridicand usor masca barbatului pentru a-l saruta sub ureche.
Baekhyun isi inchise ochii strangand asternuturile de pe pat, in timp ce isi inclina capul in partea opusa pentru a lasa spatiu barbatului sa il sarute. Chanyeol suge pielea de sub urechea barbatului facandu-l sa geama infundat.
—Atat de fascinant.
Soptii Chanyeol in urechea lui luandu-i lobul urechii intre dintii sai.
—C-chanyeol. Opreste-te.
Spuse el desi nici in ruptul capului nu isi dorea asta. Planul tocmai s-a intors in defavoarea lui. Tocmai picase in propria capcana.
—Nu crezi ca am dreptate?
Intreba Chanyeol plimbandu-si mana spre salopeta sa, deschizandu-i nasturii.
—Ce faci?
Intreba el cu teama.
—Vreau sa te vad. Acum este momentul.
Spuse Chanyeol oprindu-se.
—Esti sigur?
Intreba Baekhyun speriat.
—Tu trebuie sa fii pregatit. Eu sunt gata de mult timp.
Baekhyun isi aduna tot curajul din lume pentru a pune mana pe marginea mastii sale. Se intoarce cu spatele.
—O sa o iau incet.
Spuse Baekhyun tremurand.
—Ok.
Ridica masca cu mare grija, apoi Chanyeol zareste usor usor cateva fire de par negru iesind pe rand din spatele materialului. Privii fascinat parul drept.
—Gata?
Intreba Baekhyun cand isi scoase masca de tot.
—Gata!
Spuse Chanyeol incercand sa nu isi arate disperarea.
Baekhyun privii spre mainile sale apoi, cu capul plecat, se intoarce incet spre Chanyeol.
—Ridica-ti privirea.
Spuse el nerabdator.
Baekhyun inghitii in sec apoi cu frica isi ridica privirea si facu contact vizual cu regele.
Chanyeol ramase mut.
Isi duse varfurile degetelor sale pe obrazul barbatului analizand fiecare detaliu minuscul al fetei lui si cu teama il atinse.
Firele de par ii cadeau perfect pe fata, ochii ce erau atat de bine conturati. Atat de caprui si blanzi. Sprancenele nici prea groase nici prea subtiri.

Ii atinse pleoapele, pometii usor inalti, varful nasului sau micut si luminos, arcul lui cupidon al buzelor sale era foarte bine conturate. De o culoare rosu precum sangele, moi si lucioase, ii atinse buzele, trecandu-si degetul mare peste ele, alunita din coltul buzelor, barbia usor ascutita. Pielea alba mai fina decat catifeaua. Parul negru de taciune ce ii cadea pe fata.
Ii atinse spatele simtindu-i oasele omoplate iesite in evidenta mai mult decat ar trebui.
—Dezbraca-te.
Spuse Chanyeol privindu-l in ochii sai caprui.
—Poftim?
—Vreau sa iti vad spatele.
Spuse el serios, apoi privii cum barbatul se intoarce cu spatele la el tremurand, dandu-si hainele jos.
Chanyeol intinde mana atingandu-l studiind cu atentie pielea sa.
Unde sunt?
Se intreba Chanyeol in mintea sa.
Nu are aripi. Era imposibil. Barbatul era intruchiparea perfectiunii.
Mainile atat de fine si delicate, coapsele pline, chipul sau angelic.
Brunetul a inceput sa planga, incercand sa isi inghita suspinele.
Chanyeol il intoarce cu fata spre el prinzandu-i fata intre palmele sale.
—De ce plangi?
Intreba el speriat.
—Nu vreau sa iti fac rau.
Marturisii Baekhyun involuntar. Emotiile au pus stapanire pe el si nu putea trece peste faptul ca tocmai incepea sa cada. A cazut atat de tare in dragoste pentru Chanyeol iar asta era cel mai groaznic cosmar al sau.
—Baekhyun...
Soptii Chanyeol.
—Nu te pot lasa sa stai langa mine, pentru ca altfel te voi ranii.
Chanyeol zambii amuzat.
—Ai spus ca o sa ma omori nu-i asa? Stiu deja asta.
—Nu am vrut sa fac rau nimanui niciodata. Mereu am visat ca ma voi angaja la un boutique de bijuterii pentru a-mi castiga banii cat sa pot traii de pe o zi pe alta. Pana cand familia ta mi-a luat ce aveam mai de pret.
Suspina el inghitindu-si sughiturile.
—Familia mea?
—Familia ta...a dat ordin ca sarmana croitoreasa...sa fie decapitata in fata tuturor satenilor. Chiar si in fata fiului ei.
Spuse el printre suspine incepand sa planga tot mai tare.
—Era cumva...
—Mama.