Intoxicated ll n.h.

Capitolul V: Fețe noi

Fiecare parte a corpului a început să mă doară instantaneu  în momentul în care corpul meu a părăsit patul. Îmi simțeam fiecare mușchi al corpului ca fiind distrus, și nu am putut decât să zâmbesc la gândul că, ăsta este rezultatul unui efort greu, sau, mai bine spus, al furiei mele descărcate pe sacul de box. Aș fi vrut ca, odată cu furia mea, să pot lăsa uitate și toate evenimentele petrecute în acestă seară, care pare atât de îndepărtat acum. 

Am inspirat și expirat de câteva ori înainte să-mi fac curaj și să dau ochii cu el. Niciodată nu-l văzusem atât de nervos ca aseară, și, mai ales, pentru un păpușel pe care nici nu-l cunoaște.  Niciodată nu mi-a fost frică să-l privesc pe cineva în ochi, mai ales pe Liam, dar acum...Acum îmi auzeam fiecare bătaie accelerată a inimii sunându-mi ca un ecout în minte. 

Am coborât scările încercând să-mi aranjez părul într-un coc, iar când am reușit însfârșit să-l prind am observat că eram în fața bucătăriei.

"Să trecem și peste asta..." am spus în timp ce împingeam ușa bucătăriei. Obișnuitul miros al cafelei mi-a acaparat simțurile, amestecat cu cel al pâinii prăjite. Mi-am ridicat privirea din pământ ca să-l văd pe Harry stând la masă în timp ce vorbea la telefon. Și-a fluturat mâna în semn de  "bună dimineața, rază de soare!" cum ar fi obișnuit să zică dacă nu era prins în cine-știe-ce-afacere. La rândul meu, i-am imitat gestul și am pornit spre cafetieră, care, spre surpinderea, mea era plină. Mi-am turnat o cană de cafea, amestecând-o cu puțin lapte și inhalând mirosul plăcut. Pleoaple mi s-au așezat una peste alta, și m-am rezemat de marginea blatului pentru mai multă stabilitate.

" 'Neața, rază de soare!" mi-a zis Harry, obligându-mă să-mi părăsesc starea de meditație. Mi-am deschis ochii doar pentru al vedea venind spre mine și îndesându-și telefonul în buzunar. Imediat ce a ajuns, mi-a dat obișnuitul sărut de bună-dimineața-să-ai-o-zi-frumoasă pe frunte, eu zâmbindu-i instantaneu. Și-a aplecat capul vrând să mă sărute pe buze, dar imediat am observat o încruntătură pe fața lui. Și-a ridicat privirea spre mine, și ceea ce ar fi vrut el, sau ar fi trebuit să arate ca o încruntătură de om periculos, arăta, mai degrabă, ca o încruntătură pe fața unui pisoiaș micuț și drăguț.

"Fir-ai tu să fii! Aia era afurisita MEA de cafea! Jessy, de câte ori ți-am spus?!"  a început el să se văicărească, luându-mi cana din mână.

"Hei, aia e a me-" am țipat în timp ce el își ducea cana la gură, luând o înghițitură, dar nu am apucat să-mi termin propoziția din cauză că, imediat ce lichidul a făcut contact cu gura lui, acesta l-a scuipat în ghivetă.

"Ce dracu', Jessica?! De câte ori ți-am spus să pui naibii măcar un pic din porcăria aia de zahăr? Doamne, ceea ce bei tu acolo se numește otravă!" și cu un dat dezaprobator din cap, Harry s-a îndreptat spre cafetieră reporind-o și începând să molfăie despre "cât de important este ca o persoană să-și poată face cafeaua și să o bea și despre cofidențialitate", eu începând să-mi opresc auzul.

Am mai luat o gură din cafeaua recăpătată de la Harry, în timp ce mă așezam pe scaunul pe care acesta l-a părăsit .   

Liam era, într-adevăr singurul băiat care mă cunoștea cu adevărat, și pe care-l iubeam de la lună și până-napoi. Dar, în schimb, Harry este, a fost, și va fi, cea mai bună persoană din viața mea. De când ne-am cunoscut, și atunci când am făcut-o niciunul dintre noi nu era la fel de bine  "clădit" sentimental, el a fost singurul care-mi aducea raza de soare pe cerul mohorât. El a fost cel care mă făcea să râd, cel care observa cel mai repede că-s bosumflată, chiar mai repede ca Liam. El a fost primul băiat, după Li, care mi-a zis că-s frumoasă, și primul care mi-a zis că ar trebui să zâmbesc mai des. Și, tot el este băiatul care mă ascultă, băiatul care îmi dă sărutul de "dimineață" și de "culcare" pe frunte, cum îl apucă. Băiatul care vine uneori să doramă cu mine, sau băiatul la care dorm uneori.