Capitolul 1

3 0 0
                                    

In fiecare zi e tot mai greu sa opresc întunericul din a ma cuprinde, e tot mai greu sa ma abțin din a distruge viața celor care m-au adus in această stare de existență in care ma lupt cu mine însumi pentru a pastra ultima picătură de lumină in viață deși devine tot mai greu, acum și cel mai mărunt lucru ma scoate din minți dar trebuie să rezist, trebuie să continui să lupt și să sper că într-o zi voi câștiga această luptă, poate va așteptați la o poveste fictivă de dragoste dar nu, asta e povestea mea sau mai degrabă a ceea ce se petrece înăuntrul meu, adolescenta este cea mai grea parte, eu o mai numesc și iluminarea pentru ca atunci esti mai conștient de lucrurile care te înconjoară deși încă nu complet, această perioadă a vieți este foarte sensibilă, practic atârni pe un fir de ață, este foarte usor sa iti pierzi controlul mai ales cand tot ce sa întâmplat în viața ta până acum te-a distrus psihic, eu am fost crescută de niște străini până la 11 ani, uneori se comportau frumos cu mine dar de cele mai multe ori trebuia sa îndur certuri după certuri și bătăi nenumărate din cauze mărunte poate chiar inexistente pentru ca da, am fost un copil energetic care mai făcea tampeni mici ca orice copil dar am fost foarte silitoare, învățam din greu ca sa fiu cea mai bună, după 11 ani am stat la bunica mea un an, ea imi spunea in fiecare zi ca maică-mea va uita de mine, ma va părăsi, imi spunea ca nu ii pasa de mine si ca locul meu e la orfelinat, la vârsta de 12 ani m-am mutat cu maică-mea in Italia, credeam ca in sfârsit o sa stau cu ea și o sa fiu fericită dar nu a fost așa, notele mele au scazut considerabil, erau certuri zi de zi iar maică-mea imi tot spunea că o sa ma lase la orfelinat, devenise chiar și o alcoolica, tot ce făcea era sa tipe la mine, sa bea și să doarmă. La vârsta  de 14 ani am revenit in Romania, unde am ajuns din nou la acei străini care ma maltratau cand eram mica dar acum doar ne certam, în iarnă am alunecat și mi-am rupt piciorul asa ca am stat o lună cu maică-mea, în acea lună am văzut-o cum bea câte 1-2 sticle de vodka pe zi, desi eu abia ma miscam tot făceam curat in cameră pentru ca daca nu ea urla la mine, chiar mi-a și zis într-o zi ca mai bine ma avorta, ce pot spune, asa mamă sa tot ai :))

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jul 26, 2020 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Locul gresitUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum