𝐈𝐦𝐩𝐚𝐫 || 𝑪𝒉𝒂𝒏𝒈𝑳𝒊𝒙

ℭ𝔞𝔭𝔦𝔱𝔬𝔩𝔲𝔩 2 - "𝙊 𝙡𝙚𝙘𝙩𝙞𝙚"

14 Septembrie 2019

Râsul șatenului umpluse camera, al naibii de satisfăcut și atât de enervant pentru urechile lui Changbin. Brunetul își strânge și mai tare pumnii, materialul firav al gulerului ce făcea parte din cămașa lui Hyunjin atrofiindu-se în sufocarea ghidată de furia ce îi acaparase creierul.

Doar simplul fapt că propriul slujitor îl sfida prin râsul acela necontrolat îl înnebunea, ochii lui deja școțând flăcări pe care Lordul Lucifer ar fi chiar foarte gelos, dacă ar avea ocazia să îl vadă într-o astfel de ipostază pe prințul pacoste.

Părea că pentru câteva clipe Hyunjin reușise să-și mai potolească din extazul pe care îl radia prin toți porii, ștergându-și cu ajutorul unui deget o lacrimă ce-i poposea în colțul ochiului; ca dovadă a distracției pe care o savura cu toată ființa.

  –Ce-ai? Ți-ai ieșit din minți? îl citează șatenul pe Changbin de acum câteva minute, gura deschizându-i-se din nou pentru a exterioriza acele sunete complet sincere, lăsându-și capul pe spate inconștient. Era în extaz. Iar cel ce îl agresa în draci, în asta era celălalt.

  –Jur că nu mai scapi din mâinile mele viu! murmură sumbru brunetul, agresatul trezindu-se una cu peretele, Changbin gândindu-se că ar fi 'drăguț' să-l unească cu bucata mare de piatră. Nu foarte dureros ce-i drept.

  –Pe ce juri? chiar și atunci când încerca să-și ascundă durerea ce îi acaparase zona craniană, reușea să facă mișto de brunet.

Seungmin privea stupefiat dar totuși speriat scena, știind foarte bine că Hyunjin era îndeajuns de puternic să-l pună pe Changbin cu o singură mână la pământ, însă alegea să suporte acea umilință numai de dragul distracției. De ce e un așa mare idiot?!

  –Lord Hyunjin.. Prinț Changbin.. opriți-vă pentru numele Cerului! Vreți să ne facem de tot râsul din cauza copilăriilor voastre?! se aude din ușă vocea lui Chris, capul consiliului regal. Mereu era acolo să îți țină o morală bună, dar și să te asculte cu cea mai mare plăcere.

"–Și ce dacă e lord? Îmi este inferior, deci îmi va fi slujitor". Asta a decis brunetul încă din prima clipă în care Hyunjin i s-a prezentat. Șoc. Asta se putea citi pe fețele celor ce se aflau la conferința invocată de prințul pacoste. Aproape cel mai puternic om din regat tocmai fusese făcut slujitor..? Asta era o rușine cu care trăiai greu. Însă el reușea să o facă cumva. Probabil de aici venea și disprețul pe care șatenul i-l poartă prințului pacoste.

  –Jur pe capul lui Felix. spune, dându-i degajat drumul, lăsându-l să cadă pe jos din cauza dezichilibrului.

  –Hai gata cu spectacolul, treci aici la mine domnișor plin de aere ce ești! bolborosește răstit Chris, enervat la culme de atitudinea iritantă a brunetului. Vine până la el, apucându-i atât de priceput cu două degete urechea, răsucindu-i-o, începând să-l târască afară din cameră spre holul uriașului etaj din castel. Cine știe câți prinți la fel de înfumurați a mai târât pe holurile acelea; până la urmă toată lumea știa că blondul e nemuritor.

  –Mă faci să vreau să-mi iau viața eternă pe care o am! îi reproșează brunetului.

  –Ia-ți mâinile alea de consilier pârâcios de pe mine!

  –Încă n-ai tăcut?! replică Chris, ultimul lucru ce se mai auzi în urma lor fiind văitatul lui Changbin. Probabil îi răsucise și mai mult urechea..

Seungmin îi oferă un 'iubitor' pumn în umăr șatenului, ajutându-l după aceea să se ridice. Îi scutură hainele, așezându-i-le rapid.

  –Ești un idiot așa de mare uneori. Uită-te și tu ce ți-a făcut.. se uită urât la el, trăgând de cămașa lui în jos pentru a încerca să o îndrepte.

–Am fost și mai rău din cauza înfumuratului ăsta. îi îndepărtă mâinile, amândoi luând-o agale spre camera conferințelor.

–Cum naiba ai ajuns tu așa? Ești cel mai puternic om pe care îl cunosc.. de ce îl lași să te înjosească atât de mult? Pentru ce?

–Pentru respect.

–Poftim? întreabă confuz cel din dreapta sa.

–Este complicat dacă nu ești în mintea mea să o gândești. Atunci când îi voi demonstra cine sunt, cât de puternic și superior îi pot fi, își va aduce aminte de momentele în care m-a tratat ca pe un nimeni. Iar asta îl va măcina și mânca de viu, încet, dar sigur. Se va autodistruge. Este o chestie psihică, înțelegi?

Seungmin strânge din buze, privindu-l sceptic pe cel din stânga lui. Cum putea fi așa de calm? Așa de răbdător? Dacă eram în locul lui îl pocneam de mult pe nenorocit. Bine spus, Seungmin. Dacă. Mintea unui scriitor este greu de înțeles, văd totul atât de diferit și complex.

În trecut se spunea că scriitorii au un dar, unic și inegalabil cu orice forță cerească. Regii, lorzii, prinții, toți oamenii cu un statut respectat îi invidiau, pedeapsa cu moartea venind și ea când aflau că un nou scriitor se năștea, murind nu doar nevinovatul prunc, ci și părinții acestuia. Una dintre puteri era ochiul minții, cea mai specială dintre toate, după care fiecare lord sau rege tânjea. Cu acela puteau tăia în carne vie și putea să vadă tot ce ți se ascundea în creierul mic și murdar. Oare așa era și la Hyunjin?

–Fie, dacă spui tu. Încă un lucru.. crezi că ceea ce a spus, știi tu, legat de fiul Regelui Soare.. chiar îți va aduce capul lui?

Șatenul se oprește pentru momente bune pe loc, privind podeaua, tacând mâlc. Stătea pur și simplu ca o statuie, una înspăimântătoare. Medita. Asupra la ce? Poate asupra viitorului sau consecințelor pe care le va avea acesta. Sau poate asupra vorbelor pe care i le azvârlise prințul pacoste. Doar el știa. Oare folosea ochiul minții acum? Se întreabă prostesc Seungmin, Hyunjin începând din senin să meargă zâmbind.

–Neah, prințul pacoste nu se ține niciodată de jurăminte sau promisiuni. Doar de datorii. Iar asta nu a fost una dintre ele. surâde cu colțul gurii, privind roșcatul.

–Presupun că ai dreptate. Mai degrabă, el îți este dator ție că nu l-ai omorât. i se alătură Seungmin, zâmbind voios. Specific lui.

_________________________________

-Andre