De ce a trebuit să mă mut? Îmi lipsește școala, prietenii, tot! Unde dracu m-au adus?
Și, da... Hei! Eu sunt Sofia... Am 17 ani și m-am mutat într-un sat de lângă Londra. Casa noastră era una dintre cele câteva case de acolo. Aveam vecinii la 2 km distanță. Nu cunoșteam pe nimeni și nici nu aveam de gând. Era o casă destul de mare, cu două etaje și holuri imense. Camera mea era la etaj, ceea ce nu mă încânta prea tare. Prima săptămână a fost oribilă. Era vară și eu pur și simplu nu făceam nimic. Măcar avea casa pișcină. Adică... O pișcină nu se poate numi o baltă mare foarte nașpa cu frunze în ea, extrem de murdară și de putredă. Deci nu aveam de ce să stau acolo.
-Sofiaaaaaa, mișcă la masă!
- Cobooor...
Mama... Persoana care era la fel de dezamăgită de casă. Dar cine se poate pune cu tata? Tata e genu' de persoană care spune mereu: "Voi femeile, de ce naiba mai existați dacă nu vă place nimic?!" Deci am o viață super plictisitoare dacă știți ce zic. Sunt single de acum 4 luni. Sunt varză.
Poate vă întrebați... Cum a început totul...
Era ultima zi de școală... Mă întorc acasă și îmi văd toate lucrurile împachetate...
- Ăăă, mamă?
- E vina lu' tac'tu, nu mă lua pe mine! Crezi că eu vreau să ne mutăm?! Nici mie nu îmi place ideea asta, să știi!
Și uite așa mama îmi răspunde la toate întrebările.
- Pot să știu măcar unde?
- Nu știu! A zis că o să fie o surpriză și că o să ne placă!
- Ăăăăăhhhhhhhhhhhhh!! Vă urăsc!! Ce mă fac? Fără prieteni? Voi vă gândiți doar la voi. Pe bune?
Deci cam asta a fost toată chestia. Îmi venea să trântesc ușa camerei mele, care practic nu mai era camera mea. Pur și simplu plângeam. În fine... Să revenim în prezent.
De când m-am mutat aici, simt că cineva mă urmărește... Și nu, nu e obsedata de mama! În prima seară am visat că o femeie a stat acolo și că a fost omorâtă de ceva. În fiecare seară visez ceva oribil, dar nu îmi dau seama ce sau măcar de ce? Visez "pișcina" plină de sânge și încă. Și nu! Nu vreau să îi zic cuiva despre asta pentru că o să fiu ciudata x2.
Ok. E 23:40. Începe să mi se facă somn. Cred că o să mă culc. Sting laptopul. Dar o lumină tot rămâne aprinsă. Ce dracu... Mă uit peste tot, nimic! Mă uit pe geam și văd lumina care ieșea din "pișcină". Am fugit repede în pat și m-am băgat sub pătură, adormind. În ziua următoare am găsit toată camera împrăștiată. Eu nu îmi amintesc să fi făcut dezordine. Adică, eu sunt genul de fată căreia îi place să stea în curățenie.
DE CE MI SE ÎNTÂMPLĂ MIE? DE CE??!! Cineva să mă scoată din prostia asta că mă sinucid. Okay, nu chiar.
Deci, în a treia seară m-am gândit să mă filmez. Desigur, am adormit tot cu capul sub pătură, tot speriată de moarte... Dimineața, aceeași poveste. Caut camera de filmat, dar nu e niciunde. Whaaaaaaat? Ce să înțeleg din asta? Fantoma n-are bani? Mor. Mor. Mor. O caut peste tot.
La o lună după ce m-am mutat aici, mi-a fost prea frică să mă duc la etajul 2. Deci practic, nu cunosc casa unde locuiesc. Poate că e acolo camera și că în somn, am dus-o. Și mie când îmi e frică de ceva, îmi asum frica. Îmi plac poveștile de groază, dar nu în cele unde sunt și eu acolo. Îmi plac filmele de groază, dar cu prietenii.
În apărarea mea, vreau să zic că am un sentiment care nu l-am mai avut vreodată. Nu-i ok treaba. Ceva parcă mă apasă mai tare, și mai tare, când înaintez câte puțin spre scările de la etajul 2. E ceva acolo. Nu știu ce e dar mă sperie enorm. OMG! Sper că nu vine spre mine! Fug repede afară și dintr-o dată începe ploaia. Intru din nou în casă ca proasta și văd pe frigider: "Suntem la cumpărături, nu ne aștepta! Facem ceva până în orașul din apropiere. Te iubim! Mami & Tati"
Serios? Singură într-o casă bântuită?
