Tocmai am făcut cunoștință cu un băiat. Un BĂIAT. Credeam că o să mor singură în pustietate, fără nimeni în afară de părinți. Fug în casă. Afară se făcuse frig, chiar foarte frig. Noaptea, se auzeau zgomote, dar eu nu le băgam în seamă, mă obișnuisem.
12 noaptea. Se aud zgomote. Dar nu în casă. În capul meu. Era vocea lui. Mi-a fost de ajuns să îl văd o dată. Acum nu îl mai scot din minte. Ce mă fac?
*În dimineața următoare*
- Bună dimineața scumpo! Cum ai dormit?
- Bună dimineața, mamă! Cum să dorm? ORIBIL.
- S-a întâmplat ceva, draga mea?
- Mă duc să mă îmbrac.
Și plec. Ei nu aud zgomotele pe care le aud și eu? Chiar atât de ciudată sunt? Dar sunt mai mult ca sigură că în casa asta se întâmplă ceva. Și cum am mai spus, voi afla.
Mă sună cineva. Nu cred!! E Tom!!
- Ăhm, alo?
- Bună dimineața, Sofia! Ești ok? Cum ai dormit?
- Destul de bine.
- Ai o voce ciudată.
- Mi s-a mai spus. Tu ce faci?
- Mă pregăteam să vin la tine.
- La mine? Ăă, sigur de ce nu.
- Ok. Ne vedem.
Și am închis rapid. Trebuie să scap de ai mei.
- Mamă, tată..? Mi-e foame. Vreau mâncare. Multă. Duceți-vă la magazin și cumpărați tot ce găsiți. Acum, vă rog mult.
- Sofia, ai frigiderul plin. Ești înregulă? Vrei să te ducem la un doctor? EȘTI ÎNSĂRCINATĂ?
- Stai, ce? Nu. Doar îmi e foame. Rău. Acum plecați, vă rog.
- Uhm, bine? Cred.
Pfiu. Acum să mă ocup de cealaltă "problemă". Tom.
*După 15 minute, îl aud venind*
- Bună Sofia!
-Bună... Păi, intrăm?
- Desigur, cum vrei.
