Răsfoind cărțile tale..

Ultima imbratisare

Era dimineata,mama isi facea rutina iar eu imi beam cafeaua. Azi noapte avusesem un vis foarte ciudat,cu un barbat care fugise de undeva si era ceva despre un telefon sau...
Nu-mi aduc bine aminte..
In urmatoarele minute,mama primeste un mesaj de la un numar foarte ciudat cu textul:"Buna! S-ar putea sa nu ma crezi dar sunt din viitor. Te rog ajuta-ma!"
Ce naiba?
Imi zic eu. Numarul asta era prea ciudat,erau niste semne.
Cum adica din viitor?
Dar cine e defapt aceasta persoana?
Stai...
Apoi imi aduc aminte de vis.
Barbatul din vis era fugar din alta dimensiune. Venise aici si furase un telefon pentru a da mesaj cuiva. O cunostea pe mama de undeva si s-au inteles ca trebuia sa o contacteze pentru ceva amume peste cativa ani.
-MAMAAAA!!!
Tip la mama pentru a ma putea auzi.
-Da? Ce s-a intamplat?
-Mama! Azi noapte am avut un vis si-
-Ce vis?
-Stai sa-ti zic! Si era un barbat care trebuia sa..MAMA TELEFONUL!
Spun gesticuland intr-un hal,de parca eram scapata de la spital.
-Mama ai primit un mesaj de la cineva!
-Asta ai visat?
-Da! Adica nu! Adica s-a intamplat si in vis!
-Eva calmeaza-te...
-Mama sa vezi! Am visat ceva cu un barbat in viitor si ai primit un mesaj ciudat!
-Cand acum?
-DAAAAA
-Da' de ce n-ai zis nimic?

Mama se duce repede,se uita la telefon,apoi amuteste.
-Probabil o fi vreunul din ala care face farse. Pentru asta te-ai agitat?
-Mama,uita-te la numar!

Se uita la numarul care defapt erau niste semne si se incrunta.
-Da' ce-i cu semnele astea? Cum e posibil?
-Nu stiu,dar am visat ca era unu din viitor care te cauta..
-Haide Eva,termina cu prostiile!
-Mama te rog sa ma crezi! Asta am visat! Dar nu a durat mult pentru ca m-am trezit...
-Crezi ca ai avut o premonitie?

Raman pe ganduri la spusele mamei. Se poate sa fi avut o premonitie?

-Nu stiu..dar daca e adevarat trebuie sa facem ceva!
-Oh,okay! Si daca nu e adevarat?
-Poate este! Uite,daca e adevarat sigur va trimite mesajul mai departe! Trebuie sa facem noi ceva pana nu il gasesc inaintea noastra!
-...deschide televizorul,apoi da pe canalul de stiri.

Am facut intocmai. Acum stateam amandoua in fata televizorului. Mama se uita pe mai multe canale iar eu incercam sa sun sau sa dau cumva de acel numar *ahem* semne. De acele semne.
Dintr-o data se opreste curentul in tot orasul. Era bezna. Apoi televizorul porneste iar femeia de acolo incepe sa vorbeasca.
"- Intrerupem programul de azi pentru a va spune stirile zilei! Mai multi oameni au primit acelasi mesaj,de la un numar ciudat cu textul:" ...ajuta-ma,sunt din viitor!" "
Priveam ecranul televizorului cu lacrimi in ochi. Inima imi batea cu putere si mainile imi tremurau incontrolabil. Nu credeam ca voi simtii toate aceste lucruri. Dar de ce le simteam? De ce a cautat-o pe mama? Oricate intrebari mi-as fi pus,nu mai puteam primi raspunsurile. Era prea tarziu...

Iata ce s-a intamplat defapt:

Acum mii de ani,au existat lumi diferite fata de acestea. Existau fiinte care se asemanau oarecum cu oamenii.
Ei bine,a existat o planeta,numita Niișa. Era mare si inconjurata de lumina pura. Pe atunci universul arata altfel iar culorile erau combinate.

Obiceiurile lor erau altele,orasele erau acoperile de o aura stralucitoare iar casele cresteau de nicaieri.
Undeva printr-un oras numit Verom,era o familie fericita.
Si-au jurat ca daca li se va intampla ceva,intr o anume zi se vor regasi. Chiar de va fi peste mii si mii de ani.

Insa,in acea zi planeta fusese lovita de un meteorit gigant care a distrus tot ce se afla in raza lui. Sufletele tuturor s-au transformat in stele si au plutit in timp si spatiu. Au trecut anii,Universul a avut parte de schimbari,alte planete din alte parti ale lui s-au format si s-au dezvoltat. Au aparut alte fiinte iar o data cu nasterea lor,mureau stelele iar sufletele ce murisera acum mii de ani se reincarnasera. Insa toate amintirile au fost uitate din cauza călătoriei in spatiu. Iar cand s-au nascut,s-au nascut ca oameni,adaptandu-se noilor obiceiuri si avand noi amintiri.
Rareori se intampla ca sufletele ce au fost impreuna sa se regaseasca si sa petreaca ultimele clipe impreuna ca oameni. Caci atunci cand mureau,spiritul lor zbura in Univers pana gaseau lumea ce a fost o data.

Acest caz a existat si in familia ce si-a jurat ca se va uni.
"-Caci alta data de ne vom uni,nu ne vom mai desparti." Spuse tatal,apoi totul in jurul lui exploda iar el simti cum zboara. Insa el suferi un accident si sfarsi prins in nisipul interstelar iar memoriile reusi sa si le pastreze.
Mama si fiica s-au regasit insa tatal inca le cauta. Ele simteau lipsa lui,si simteau ca el se apropie. Cu cat se apropia,fiica il visa iar mama stia ca va intalni pe cineva.
Pana cand el ajunse pe Pamant,in toiul noptii. Fiica sa il visase iar mama se cutremura in asternut.
O data ajuns pe pamant,forma lui se schimba,devenind om. Deoarece era numai lumina. Ochii sai erau albastrii iar parul era ca nisipul. Le-a cautat pana ce le-a gasit,insa...era prea tarziu. A fost jefuit si impuscat iar sufletul sau s-a intors in regat. Dupa ce a murit,amintirile femeii si ficei lui revenira,ca o strafulgerare de o secunda.

Fiica:
Acum imi amintesc.. eram cu el si cu mama. Ii priveam creasta ce o avea si ma gandeam ca intr-o zi voi arata ca el. Apoi m am uitat la cer si mi-am vazut sfarsitul...

Mama:
Aveam tot ce imi puteam dori. Mi-o amintesc pe mama,cum ochii ei aurii straluceau ca ziua. Mi-l amintesc pe barbatul meu....
Oh dulci ti-au fost sarutarile! Imi amintesc norul negru de pe cer,ce se raspandea pe suprafata orasului. Ne-am dus intr-un colt al unui asa zis "copac" si ne-am jurat ca ne vom reintalni intr-o zi. M-a sarutat pe mine si pe fiica noastra,apoi am avut...

Fiica:
.....ultima imbratisare.

Buna! Asta e prima poveste din aceasta carte,e un pic ciudatica insa am avut un moment de inspiratie si a trebuit sa scriu ce imi venise in minte. Cam asa vor fi si urmatoarele capitole,mai ales ca voi face povesti dupa anumite idei. Sper sa va placa! :)