Hei!Numele meu este Madelaine Blossom.Da,sunt un Blossom,"minunata" familie Blossom. Cred ca deja am devenit destul de cuniscuta in acest oraş.Fratele meu a murit acum 4 ani.Misterul nu a fost rezolvat nici in ziua de astăzi.Dar oamenii au renunțat de mult la cazul ăsta."Caz inchis" pentru mine suna a mister nerezolvat,criminal neprins. Revenind la ziua de 1 iulie,azi.(e pusa la nimereala data,azi e 30 septembrie)M-am trezit la 7 fix,mi-am facut rutina de dimineata si m-am imbracat asa:
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Mi-am luat micul dejun:
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Si l-am imbratisat strans pe tata,de parca simteam ca se va intampla ceva Am iesit pe usa si am urcat in masina. Cand am ajuns la scoala le-am intalnit pe Kanzie si Molly.Sunt cele mai bje prietene ale mele.Da,e 1 iulie si eu sunt la scoala.Sunt doar la meditatii. Dupa cursuri,am plecat la cursuri cu fetele la restaurantul nostru preferat. Fara sa imi dau seama era deja ora 6.Am plecat acasa,iar cand am deschis usa am strigat: -Tata,am ajuns.Dar nu am primit niciun raspuns. M-am dus sa il caut.Am intrebat-o pe menajera daca stie unde e,iar aceasta a spus ca e la o sedinta.Am sunat la birou: -Buna ziua!Numele meu este Madelaine Blossom,fiica domnului Blossom.As dori sa vrobesc cu el daca se poate,spun eu. -Oh,domnul Blossom nu poate raspunde. -De ce? -Oh,de ce?Pentru ca e mort? -Cum?! Am simtit siroaie de lacrimi curgandu-mi pe fata.Am simtit cu universul meu s-a prabusit.Tata nu mai este.El era totul.Il iubeam mai mult decat ma iubesc pe mine. -Alo!Ma auziti?se aude vocea secretarei. -Da! -A facut un infarct.A fost dus la spital,dar degeaba.Nimic nu s-a mai putut face. -Ok.Multumesc. Si asa am ramas plangand un ocean de lacrimi pentru tata.Nu am mai avut ce face....
