Encrypta

1, Stories from the grave

Numele meu este Zoe. Un detaliu interesant despre mine: sunt moarta. Da, suna ciudat, stiu. E ciudat si pentru mine. Pana acum 2 ani, traiam intr-o camera roz, viata mea era roz, totul in jurul meu era roz. Pana in ziua de 21mai2012. La televizor se vorbea despre sfarsitul lumii. Pentru mine a venit. O lume s-a sfarsit si alta a inceput. Acum locuiesc intr-un cavou intunecat si rece. Mi-a fost teama in prima noapte, dupa ce au plecat cu totii. Am dat la o parte capacul sicriului si am iesit. Mi-am putut vedea noua casa la lumina lumanarilor. Detaliile erau sculptate cu grija in peretii de piatra. Stiu la ce va ganditi: probabil familia mea trebuie sa fi fost foarte bogata ca sa isi permita asa ceva. Ei bine, nu era. Fusese candva, dar acum nu mai era. Nu intelegeam ce se intamplase si eram de-a dreptul terifiata. Un leu de piatra zacea prafuit la intrare. Ii lipsea o laba. Am deschis usa si am iesit afara. Noaptea acaparase totul in jur. Mi-am dat seama cu groaza ca eram in cimitir. Nu vreau sa intru in detalii plictisitoare. Prima noapte e intotdeauna cea mai grea. S-ar putea sa va intrebati daca asta li se intampla tuturor celor care mor. Ei bine, nu. Doar unora. Nu stiu cum functioneaza asta, deci nu ma intrebati. Toata lumea e curioasa sa afle cum am murit, nu?? Se pare ca o sa ramaneti asa in continuare pentru ca nu vreau sa vorbesc despre asta. Cel putin, nu inca. Adevarul este ca nu imi amintesc cu exactitate momentul mortii. Dupa ce mi-am dat seama ca nu aveam un cosmar si ca totul era real, eram atat de speriata incat primul lucru la care m-am gandit a fost sa o caut pe mama. Dar Morgan nu m-a lasat. A zis ca nu trebuie sa luam contact cu persoanele din viata noastra trecuta, decat daca nu cumva ne dorim sa le provocam vreun atac de cord sau ceva de genul. M-am gandit la Diana, majoreta sefa din liceul meu. Ei nu mi-ar displacea sa-i provoc un atac de cord. Acum probabil va intrebati cine naiba e Morgan? E si el ca si mine. Adica e si mort, dar e si viu. Suntem, cum s-ar zice, zombies. Nu, nu mancam creiere. Asta e o inventie scornita de noi, ca sa-i speriam pe oameni. Asta nu inseamna ca suntem vegetarieni. In realitate, noi nu ne hranim. Suntem morti, deci la ce ne-ar mai folosi?? Morgan a fost primul locatar al cimitirului cu care am facut cunostiinta. Avea cam aceeasi varsta cu mine cand a murit. Pentru cineva mort, arata destul de bine.Lumea crede ca zombies sunt urati, dar nu e chiar asa. In afara faptului ca am pielea foarte palida si arat putin ciudat, pot trece foarte usor ca o simpla adolescenta. 

In cea de a doua seara, am facut cunostiinta si cu ceilalti zombies. Au venit in cavoul meu, ne-am asezat in cerc si fiecare a inceput sa povesteasca cum a murit. Cel mai vechi personaj de aici, caruia toata lumea ii zice "Amirale", a fost impuscat in 1775 in timpul Bataliei de la Bunker Hill din Razboiului de independenta. Morgan a fost ucis de un urs cand era cu familia lui in excursie. Ce trist! Evident, le-am zis si eu povestea mea. Dupa ce a plecat toata lumea, iar eram speriata. Am vrut sa ma asez pe o banca cand am auzit un scheunat prelung. M-am uitat in jos. Se pare ca nu iesisera cu totii. Calcasem un caine pe coada! Un caine zombie! Nu stiam ca si animalelor li se intampla asta, dar viata de apoi iti mai ofera si surprize. Din noaptea aceea, cainele a ramas, iar mie nu mi-a mai fost frica. Bones a devenit prietenul meu cel mai bun. Imi amintesc cand eram in viata ca tata nu m-a lasat sa am un animal de companie pentru ca nu vroia sa sufar cand acesta va muri. Acum nu mai aveam problema asta.

Tot la "petrecerea" din a doua mea seara de zombie, am aflat ca exista o carte straveche care este la mare cautare printre zombies: ENCRYPTA. Se spune ca in interiorul ei se afla secretul revenirii la viata. Personal, cred ca e doar un basm, adica: de ce ne-ar da viata o a doua sansa??? Dar pentru unii indivizi de pe-aici, printre care si Morgan, Encrypta este foarte reala. Ei chiar cred ca ea exista si ca o vor gasi. Cata naivitate! Cartea asta e la fel de adevarata cum e Peter Pann! Si chiar daca ar exista, nu avem niciun indiciu care sa ne conduca spre ea, deci.....oricum ar fi, e inutila, nu?

Dupa cum vedeti, m-am apucat de o noua carte. Voi decideti ce se va intampla cu ea, asa ca lasati comm si spuneti-mi daca merita sa o continui.