capitolul ~2~

22 1 0
                                    

azi ne vom muta în Coreea de Sud pentru o viață mai bună, am ajuns în Daegu, era ciudat pentru ca nu am vazut nimic p-acolo, nu erau oameni, nu trecea nicio mașină, nu era nimic înafara de blocurile foarte mari.
B:mi se pare ciudat locul ăsta, nu mai bine căutăm alt oraș?
E:ești tâmpită, unde vrei sa mai mergem? Am făcut atât drum până aici ca tu sa imi spui ca ți se pare ciudat orașul?
B:dar Uită-te și tu, nu e nimic aici

 B:mi se pare ciudat locul ăsta, nu mai bine căutăm alt oraș? E:ești tâmpită, unde vrei sa mai mergem? Am făcut atât drum până aici ca tu sa imi spui ca ți se pare ciudat orașul? B:dar Uită-te și tu, nu e nimic aici

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

E:hai mai bine să-l sunăm pe proprietarul blocului
Ș:suna-l mai repede ca vine ploaia
E:ok ok, stați puțin
P:Alo?
E:Alo bună ziua, am ajuns în Daegu, suntem în fața Blocului dumneavoastra.
P:bine, acum vin la dumneavoastră
E:ok mulțumesc. Proprietarul a venit, Ne-a condus în apartamentul nostru, erau 2 camere, ambele camere aveau câte două paturi, avea o baie, o bucătărie, și un living, dar apartamentul era destul de frumos pentru un oraș așa ciudat.
~Jimin Povestește~
L-am văzut pe proprietar vorbind cu o fata drăguță, cred ca doar acum sa mutat aici, nu cred ca știe ce e cu orașul ăsta, ar trebui să ma duc după băieți și sa mergem până la ele.
Jm:băieți ,am văzut ca proprietarul Blocului a vorbit cu o fată, ar trebui sa mergem sa le spunem despre orașul ăsta
Yg:sigur nu vrei sa mergem acolo ca sa o vezi pe fata aia?
Jm:NU!!!! Ești nebun? Nici nu o știu. Spun eu furios.
Nj:haideți sa le spunem, poate vom avea șansa sa plecam de aici.
~elisa povestește~
Cioc cioc✊✊. Aud cum cineva bate la ușă, deschid ușa și erau niște băieți foarte frumoși, am crezut că ma topesc când i-am văzut😍😍🤭🤭
Jm:bună, tu esti noua noastră vecină?
E:d-da... Credeam ca doar eu și prietenele mele suntem p-aici
Nj:nu sunteți doar voi, ci și noi, dar trebuie să vorbim ceva important cu voi.
E:ok...
I-am chemat în casa ca să nu-i țin afară, și am inceput sa vorbim
E:de ce e așa ciudat locul ăsta?. Băieți se uită unii la alții , după puțin timp, și-au dat drumul iar la glas
Th:orașul ăsta e bântuit
E:glumiți?
Th:ți se pare că glumim?
E:dar de ce voi sunteti aici? De ce proprietarul nu mi-a spus că orașul asta e bântuit? Spun eu furioasa și puțin înfricoșată.
Yg:nu am vrut să plecam pentru că trebuie să dezlegam blestemul.
E:ce blestem??????
Yg:acum mulți ani, cam prin 1899,exista un preot, care era homosexual, s-a îndrăgostit de un băiat de 14 ani, acel băiat a murit, iar preotul de disperare, S-a sinucis. Fantoma lui încă bântuie prin Daegu
M:și de ce nu ați dezlegat blestemul?
Nj:pentru ca sa dezlegam blestemul, avem nevoie de 8 oameni, și noi am fost doar 4
E:ce trebuie să facem ca să dezlegam blestemul?
Yg:trebuie să mergem într-o pădure... Va urma

Nu sunt prea bună la scris povești 😅😅sper sa nu primesc hate pentru ce sa va întâmpla mai departe în  poveste

orașul bântuitUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum