Steluța mea de mare protectoare - Volum de poezii nonconformiste

Poezie filozofică (II)

I

Ce înseamnă relaxarea în accepţiunea noastră, a oamenilor ocupaţi, veşnic pe fugă? Un moment pe care mereu îţi spui că o să ţi-l permiţi cândva. Cândva... în vacanţă, în hamac, în concediu pE malul mării sau cărări de munte sau când închei cu bine treburile zilnice?
Trăim obsesiv cu sentimentul de permanentă urgenţă. Şi, de obicei, amânăm relaxarea până când bifăm de pe lista lungă a priorităţilor tot ce avem de făcut. Dar terminăm vreodată ce avem de făcut?

II

Sincer, nu ştiu dacă tu reuşesti, dar eu nu am ajuns niciodată. Şi sunt sigur că mulţi amânăm relaxarea nepermis de mult.
Sunt convins însă că relaxarea nu depinde nici de timp şi nici de lista de priorităţi pentru că este mai degrabă o calitate a inimii, la care am putea accede foarte simplu. Ne putem relaxa chiar acum, eu scriind şi voi, poate, rupându-vă 5 minute din viaţă pentru a citi ce am scris eu... relaxându-mă.

III

Dar, pentru asta, e nevoie să învăţăm să răspundem cu optimism evenimentelor vieţii, să transformăm evenimentele mai puţîn plăcute în experienţe de viaţă privite că atare. Pentru că un sentiment pozitiv atrage după sine un alt sentiment pozitiv. Şi tot aşa până când ţi se umple inima de bucurie. Iar o inimă fericită ştie că nu e timp mai bun pentru relaxare decât momentul prezent.