His Mate and His Mistress

1. Mutarea in cartierul Wolfpack- Noua Familie Ducală

Si privitul pe geamul mașinii este un sport destul de obositor, mai ales cand telefonul tau refuză să iti descarce o anumită melodie , iar netul de 2 lei  nici macar nu dorește să audă de aceasta problema. In fata mea se află părinții mei , denumiți de stăpânul nostru nostru , Lord and Lady St.Wolfpack, noi duci ai regatului său.
Nu putea si tatăl meu, sa il lase pe fostul rege sa moara linistit ? Ce i-o fi trebuit lui sa il apere pe acel bosorog ? Care e faza ? Serios, daca cineva putea să îmi explice si mie ca la oamenii prosti, era o sulo[ie mult mai bună, dar să revenim la oile noastre.
La următoarea stradă , se vede conacul fostului duce , un conac gotic, întunecat și destul de neglijent as putea sa adaug.

Și cum mă relaxam si eu, fratele meu Evolion,numele lui imi aduce aminte de un desen animat cu extratereștri parca ... nu mai stiu exact, dar în fine sa trecem peste, îmi face semn cu mâna către conac, iar eu nu apuc sa ridic bine mâna ca o voce groasa pare în mintea mea :

"Puiul meu, te rog sa ai grija de tine da? Ma refer la faptul ca nu ai voie sa umbli după handralăi, sau mai știu eu ce antonime mai adaugi pentru speciile acestea josnice."

"Ă.. Ăhăm... Ce draci cauți în mintea mea? Nu întreb cine ești, fiindcă...ma doare undeva de părerea ta, ai înțeles, cap de fontă? "

" - Puiuț, sunt așteptat în sala consiliului, asa ca te rog sa fii cuminte, și fără bărbați! "

" Nu, ai plecat?. Și asa viata mea este destul de futută, nu trebuia sa apari și în mintea mea, da? "

Și în sfârșit, liniște. Aceea liniște care îți aduce zâmbetul pe buze, aceea liniște care te cufunda în depresie, și apoi te aduce în pragul nebuniei, ultimul stadiul fiind cel al morții.
Mașina noastră se opri în fata unor porți imense, negre, decorate cu niște creaturi cu ochii roși, și aripi de liliac. Doamne, cât de urate sunt. Unde mai pui, căci voi locui la dracu în praznic, sper ca măcar sa am rețea de 4 sau 5g, altfel iau lama de gumă și mă ucid ușor...

Îmi dau o palma, cam tare și ma sprijin de mașină.
Părinții mei, se uitau ciudat la mine, iar în schimb tembeleul de fratele meu râdea de numai avea aer.

- Idiotule, de ce razi? Ce ți se pare atât de amuzant în toată harababura asta? Ai putea sa îmi explici? Spun cât de tare pot, și îmi duc pun mâinile în șold.

-Singura tembelă, ești tu dragă surioară ai uitat? Sau ai Alzheimer, boala copilăriei tale...

În acel moment ușile se deschiră, iar ai mei ne fac semn din mana sa urcam în mașină. Drumul pana la conac, fusese unul liniștit, fără sa aud vreun comentariu sarcastic din partea idiotului de frate-meu, sau vocea mamei care ma dojenea pentru fiecare vorba sau prostie făcută.

Am vaga impresie căci sunt adoptata, nu semăn deloc cu ai mei, tatăl meu având 1,90 cm, brunet cu ochii vezi, iar mama fiind o femeie miniona, culoarea ochilor ei fiind albăstrui și parul șaten spre blond. Evolion fiind brunet cu ochii turcoaz, iar eu fiind roșcată cu ochii de culoarea violetelor. Clar, ceva se petrece, iar eu trebuie sa rezolv acest mister cât mai repede, înainte sa îmi iau lumea în cap și sa plec definitiv de aici!

"Vei pleca, doar peste cadravul meu, scumpa mea. Te rog, mai ai putina răbdare și am sa îți explic totul, mai așteaptă puțin te rog."

Deci, totul este un mare mister, conacul asta, vocea din capul meu care ma bântuie de azi, faptul ca familia mea nu seamănă delco cu mine, și eu culmea, sunt o mare ciudata. Cum vine asta?

Tata parcare mașina în fata porții conacului, iar din conac ieșiră câțiva servitori îmbrăcați în negru, unele slujitoare având bonetele albe pe cap și sorturi, negre cu puțin alb. Ma simt ca în filmele vechi ale bunicii, unde lorzii, duci sau cine dracu or fii ei, pășesc maiestuos în noua lor locuință alături de slujitorii credincioși și scortoși. Super, fix de asta aveam eu nevoie, clar voi avea parte de aventura vieții mele.

Primul servitor, era îmbrăcat într-un costum vechi, negru, cămașă alba imaculat și o cravata la fel de neagra ca și costumul. Parul sau grizonat, dat pe spate, și alătură sa bățoasă ma făcu sa îmi dau seama ca totul pare ca într-un film vechi, și prost regizat.

-Excelență! Vorbi acesta și făcu o plecăciune.

- Ne bucuram, sa va slujim pe dvs și familia dvs, numele meu este Gregorian Felicin, fostul majordom al ducelui răposat. Acestea sunt, spuse sia arata către gloata de slujitoare : Amelia Green, fata care se ocupa de gătit, Felix Duvall îngrijitorul grădinii, Bella Trevor, șefa menajera, Belinda Day, bucatareasa, Delia, Valia, cameristele ducesei, Emily și Zelinia vor devenii cameristele tinerei noastre ducese, iar John și Darius vor devenii majordomii și ajutoarele tinerului nostru stăpân.

-Bună ziua, Excelențele voastre! Ne bucuram nespus de mult, căci în sfârșit vă cunoaștem, va dorim ședere plăcută.

"Da, sigur. Cum sa nu, sunt înnebuniți după noi, ce ai mă? Sunt atât de extaziați de prezenta nostra, încât diseară ne vor ridica niște statui cu care sa se mândrească, că mnaa..

Au venit adevăratele valori ale conacului Wolfpack. Vai de steau nostra, vai de noi...in cracii goi "

După ce mi-am spus și eu offul meu, am decis ca trebuie sa verific terenul înainte de a provoca panica, belele și alte activități interesante.

Terenul unde este amplasat conacul este destul de extins, dar totuși parca are el... O aura misterioasa care ma îndeamnă sa la naiba lucrurile mele și sa ma îndrept către... Necunoscut.

Bajajele fuseseră duse în noile noastre camere, spațioase, mobilate cu gust, și nu prea întunecate.
Eram tare curioasa sa cunosc noua mea locuință, însă mai incantata eram de faptul ca speram sa dispar în seara asta la noul club, Night&Blood. Cu sau fără fratele meu fel idiot, nimeni nu ma va putea opri, nici măcar vocea groasa și seducătoare din capul meu.