Puterea incertitudinii ✔(Finalizată)

Capitolul 44 ~ Absolvirea

După 4 ani...

Selena povesteşte

Nu-mi vine să cred că am ajuns aici. Privesc în jurul meu studenți îmbrăcați în robe purtând pe cap toaca. Aud cum numeroase nume sunt strigate de către director. Aşteptam cu nerăbdare să-mi aud numele. După minutele ce păreau nesfârşite pentru mine, în sfârşit mi s-a pronunțat numele. Am mers pe o scenă micuță lângă director, acesta mi-a înmânat diploma de absolvire.
În discursul meu, pe lângă lucrurile introductive despre bucuria mea şi altele am încheiat prin a spune: " Sunt puternică, nu vă lăsați păcăliți de timiditatea mea."

Jack povesteşte

O privesc pe Selena coborând de pe scenă şi aşezându-se îm dreapta mea cu diploma în mână. Nu-mi vine să cred că am ajuns şi eu aici. Timpul a trecut a atât de repede, mă mir cum am reuşit să iau toate sesiunile având în vedere evenimentele prin care am trecut.

-- Jack, eşti emoționat? Mă întreabă Selena cu zâmbetul ei superb.
-- Normal, îți vine să crezi că am ajuns până aici? O întreb cu emoție în glas.
-- Cum am spus şi acum câțiva ani, binele învinge mereu.
-- Ai dreptate, am învins şi de data asta. Spun şi o iau de mână.

Vocea directorului strigându-mi numele mă face să explodez de emoție. Pentru câteva secunde rămân blocat neştiind ce să fac.

-- Jack, du-te să-ți iei diploma. Îmi spune Selena uşor amuzată de reacția mea.

Mă ridic de pe scaun şi pornesc spre scenă hotărât. Îmi spun discursul iar la final nu uit să adaug: "Nedreptatea să se plătească cu moartea."

Ethan povesteşte

Emoțiile îmi pulsau în vene, nu mai puteam nici măcar să respir cum trebuie. Îl văd pe Jack, se aşează lângă Selena şi îmi face semn să-mi păstrez calmul. Nu puteam face asta, eram prea agitat. Nu-mi mai simțeam picioarele. În scurt timp mi-am auzit numele. M-am ridicat şi habar nu am cum am reuşit să păşesc pe acea scenă. Directorul mi-a înmânat diploma, iar eu mi-am ținut discursul ca şi ceilalți. M-am bâlbâit tare rău, iar la final am spus următoarele cuvinte: " Nu sunt aiurit, le voi demonstra tuturor asta."

Rebeca povesteşte

Îl observ pe Ethan cum vine victorios cu diploma în mână şi se aşează în dreapta mea. Simt cum mă cuprind şi pe mine emoțiile puternice. Simt cum lacrimile de bucurie vor să apară pe fața mea, dar nu le dau voie. Eu sunt puternică, îmi doresc să realizez un discurs perfect. Nu am loc de lacrimi.
Îmi aud numele, păşesc sigură pe mine spre scenă. Directorul îmi înmânează diploma, apoi iau microfonul şi încep să-mi spun discursul. Spun câteva cuvinte despre colegi iar la final spun următoarele cuvinte: " Nu vă luați de oamenii buni, pentru că veți avea de a face cu mine."
După ce spun asta, merg alături de echipa mea şi toți aruncăm în aer toaca.

-- Echipă, am făcut-o şi pe asta! Spune Jack entuziasmat.
-- Am reuşit, chiar am reuşit...Spune Selena cu lacrimi în ochi.
-- Acum este momentul să sărbătorim! Spune Ethan bucuros.
-- Nu vă bucurați atât de repede, uite cine vine. Spun observându-l pe Knife.
-- Ce caută el aici? Întreabă Jack nervos.
-- Nu este singur, vine cu poliția. Spune Selena speriată.
-- Merg să discut cu el, voi rămâneți aici. Spune Jack hotărât.

Jack povesteşte

-- De ce l-ați adus aici? Întreb curios.
-- Pentru că a vrut să asiste la absolvirea ta. Îmi spune polițist.
-- Lăsați-mă puțin să discut cu el. Nu-i dați cătuşele jos.
-- În regulă, să nu dureze mai mult.

-- Ai învins puştiule, tatăl tău este liber. Eu am ajuns...
-- Unde îți este locul Knife! Asta meriți, procesul a fost un succes. S-a făcut în sfârşit dreptate.
-- Nu-mi vine să cred că fosta mea soție şi fiul meu Eric au fost martorii tăi.
-- Ba să crezi Knife, bine învinge mereu. Este rândul tău să suferi. Luați-l de aici, nu mai am ce să-i spun acestui criminal.
-- Nu s-a terminat aici Jack Moon! M-ai auzit? Nu se termină aici!

L-am privit zâmbind făcându-i cu mâna în semn de la revedere, iar clocotea de nervi în timp ce polițiştii l-au luat. M-am îndreptat spre echipa mea bucuros. I-am luat în brațe şi în acel moment m-am simțit cel mai puternic din lume. Peste câteva secunde îmi văd părinții care veneam spre mine cu ochii umezi de lacrimi.

-- Bravo campionule, ai învins. Spune tata ciufulindu-mi părul.
-- Ți-am spus că o să reuşesc tată. Spun mândru.
-- Sunt mândră de tine...Îmi spune mama pe tonul ei blajin.
-- Şi eu sunt mândru pentru că în sfârşit am reuşit să-mi reunesc familia. Spun iar lacrimile de bucurie dau năvală pe fața mea.

Ethan povesteşte

-- Ethan, mă băiatule ai reuşit. Îmi spune tata venind spre mine.
-- Da tată am reuşit! Spun mândru.
-- Ea este Rebeca? Mă întreabă mama uitându-se spre Selena.
-- Nu mamă, este Selena. Spun puțin amuzat de reacția mamei.
-- Bună ziua, eu sunt Rebeca Smith. Încântată de cunoştință. Spune amuzată şi emoționată.
-- Eşti frumoasă fată, Ethan ne-a spus atâtea despre tine. Spune tata fiind indiscret. Eu îl privesc acuzator iar el se amuză.
-- Mulţumesc, vorbiţi serios? Întreabă amuzată uitându-se spre mine, iar eu eram roşu ca racul.

Selena povesteşte

-- Selena, scumpa mea ai absolvit! Spune mama venind spre mine şi îmbrățişându-mă.
-- Mamă, încă nu-mi vine să cred. Spun suspinând în braţele mamei.
-- Of scumpo, nu plânge. Ai ajuns la final, bucură-te.
-- Sunt lacrimi de bucurie mamă. Spun şi îi zâmbesc.
-- Dacă ar fi fost şi tatăl tău aici...
-- Îmi este de ajuns că te am pe tine mama. Spun şi o sărut pe obraz.

-- Selenaa, hai să sărbătorim! Îmi aud echipa cum mă strigă la unison. Mă uit la mama, iar ea îmi face semn să mă duc liniştită.

Merg alături de echipa mea, punem toți mâinile unele peste altele iar Jack pune întrebarea lui caracteristică.

-- Cine suntem noi?

Punem toți mâinile unele peste altele şi spunem la unison:

-- Puterea incertitudinii!