" Clopotele... Le puteam auzi cu fiecare mișcare a mea, mai aproape de barile acoperisului de care se loveau picăturile parca grăbite de ploaie. Unde aveți de gând sa va gândiți picăturilor? Pentru ca eu nu ma grăbesc nicăieri. În ziua aceasta, clopotele se auziseră cel mai tare... Eram aproape deranjat de bătaia și cantecul lor stresat și aproape enervant. Ceilalți erau aproape nepăsători, spre nefericirea mea, făcându-ma sa ma gândesc ca eu chiar începusem sa înnebunesc. Dar cine știe, poate chiar o făceam.. Lăsând ploaia sa cada greu peste hainele și peste parul meu, ma uit undeva în zare. Undeva în gol, fără sa am un punct anume.. În toată acea zarva provocata de lovirea picăturilor de podeaua acoperisului, puteam distinge câțiva pași.. Ii cunoșteam după ritm. Sigur ii aparțineau lui Light-kun. Însă nu îndrăzneam sa ma întorc, deoarece stiam ca din momentul în care m-aș fi întorc, din ochii mei ar fi țâșnit lacrimile ca doua robinete. Motivul pentru care am ales sa vin aici, a fost ca, dacă as fi stat în ploaie, ar fi fost mai greu sa observ faptul ca începusem deja sa plâng. Era pentru prima data când, reușisem sa nu ma mai pot stăpâni în fata propriilor mele sentimente.
— Ryuzaki!
Aud deodată vocea slaba a lui Light, care nu ma face decât sa îmi întorc privirea scurt, cu coltul ochilor sa încerc sa ii găsesc privirea.
— Ce Dumnezeu cauți aici? Ploua torențial! Vino inauntru!
Îl aud din nou, după câteva secunde. Il auzeam. Dar ma prefaceam ca ploaia era prea puternica sa ii pot distinge cuvintele. Ceea ce ma face sa arat către urechea mea, semn ca trebuia sa mai înainteze câțiva pași către mine, sa îl pot auzi. Văzând probabil ca nu se poate înțelege cu mine, înaintează, punând mana streasina la ochii sai sa ma poată vedea mai bine.
— Ce faci aici, Ryuzaki?
Întreabă acesta din nou, uitându-ma cu coltul ochilor la el, din nou, sa ii observ fata.. Conturul acelei fete care îmi va rămâne mereu intiparita în minte. Fata aceea, de care pur și simplu ma îndrăgostisem..
— Ah.. Ce fac aici? Nu fac nimic, în particular... Doar.. Aud clopotele..
Murmur eu, băgând mâinile în buzunar, și privind in fata, undeva în depărtare. Cu cât se apropia de mine, sunetul devenea din ce în ce mai puternic.
— Clopotele?
Întreabă Light confuz într-un fel. El sigur nu le auzea.. Idiotul..
— Da, clopotele... Sunetul lor este incredibil de puternic astăzi.. „
CITEȘTI
supune-mi-te! || "lawlight„
Romance" Un ochi pentru un ochi prietene." "Kira este copilăros și urăște să piardă... Sunt, de asemenea, copilăros și urăsc să pierd." "Lumea asta e putrezită și cei care o fac să putrezească merită să moară. Cineva trebuie s-o facă, așa că de ce nu eu? C...
