Părinți lui jungkook luaseră o decizie brusca când a aflat că acesta e homosexual
Sa îl trimită cat mai departe de ei ,acum jungkook este rușinea familiei jeon .
Părinți decid să îl trimită în New York,oraș în care întâlnește persoane ca el ,nu doar...
Dupa un zbor de 14 ore am ajuns in sfârșit în New York orașul viselor împlinite,in cazul meu orașul scăpări de vise distruse
In Coreea aveam să îmi împlinesc visele mele, pentru că și eu ca orice persoana am vise,vise care nu cred că le pot duce la capăt Bunici mei,îmi ofereau ajutorul pentru că credeau în mine mai mult decât eu însumi In seoul participam la școala națională de arte La care aplicau cei mai talentați din toate colturile țări,acolo am învățat arta dansului,simțul muzici prin care îmi transformam chinuirile in note muzicale,de ce să mint,eram unul dintre cei mai buni cântăreți de acolo, și am mai învățat cel mai important lucru,acel lucru pentru care am aplicat la acea academia Pictura. Prin muzică și prin dans,îmi expresam nevoile și dorințele neîmplinite dar din pictura îmi făceam un scut in contra societăți Luam toate vorbele ce îmi erau aruncate ce mă mânjeau ca noroiul și le transformam in culori vii cu care îmi pictam visele,cu ele îmi facem vise vizuale,arta și bunici care din păcate nu mai sunt,mă țineau în viața și îmi dădeau puterea de a mă trezi a doua zi și de a continua Prin artă mă deconectam din viața mea de zi cu zi.... Pe bunici mei i-am pierdut,dar arta nu o pot pierde,de aceea i-am rugat pe ai mei ca în loc să mă trimită la un internat să mă trimită să învăț la facultatea din New York I-am spus tatălui meu că vreau să îmi repar greșeala și că vreau sa devin cineva respectat în societate,normal el și-a spus comentariile de nelipsit ,dar important e că a acceptat și acum mă duc să îmi continui visele chiar daca o sa fie greu,cine a zis că ceva e gratis? Pentru vise îmi dau lacrimi,transpirațiea și sângele doar pentru a putea continua
Observ un taxi cațiva metri distanță și nu pierd ocazia să mă apropii,drumul de la aeroport până la facultatea în care am eu campusul e departe de aici,din fericire pentru mine in Seoul aveam destul de mari notele încât să câștig o bursă în această facultate de aici și o să stau la cămin
Opresc taxiul și după ce i-am dat direcția,am așezat bagajele în portbagaj,am urcat și taximetristul a pornit către campus
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Odată ajuns la destinația mea, m-am dus direct la directorul facultati,acesta a fost amabil și ma ajutat, mi-a dat orarul,numărul dulapului meu și numărul camerei in care o să stau de acum in colo,nu vorbesc prea bine engleza dar daca petrec câteva săptămâni aici o învăț la perfecție ,până acum mă descurc minunat cu engleza și cu persoanele de aici
Directorul domnul Mark, mi-a spus sa aștept câteva minute,nu știu pentru ce. El a dat un telefon,după câteva minute cineva bate la ușă
— intra– spune domnul Mark cu un zâmbet seren pe fata
Persoana de pe partea cealaltă a uși,deschide ușor și intră în birou
Mi-am dat voia să îl analizez cu atenție,nu părea american, ochii îl dădeau de gol, era coreean. La înălțime avea...cam 1.75 un pic mai scund decât mine,ochii lui erau captivanți și îmi aducea aminte de pisica mea de acasă cooky, fața îi era inespresiva iar parul îl avea verde închis ca menta,corpul lui nu era deloc rău chiar dacă era ascuns după perechea aceea strâmtă de jeans negri și o bluza cu doua talie mai mare de culoare albastra deschis pusa în joc cu geaca verde menta închis la fel că părul acestuia,la prima vedere îmi dă o impresie frumoasa despre aparenta sa chiar daca pare o pisică adormita,dar sa fiu sincer tipul mă intimidează .
— Domnule, m-ați chemat?– pronunța cu un accent impecabil,și cu o voce groasa
— Min,te-am chemat aici pentru al ajuta pe acest tânăr – arata spre mine— el este nou venit aici și nu cunoaște nimic pe aici,așa că te-as ruga sa îl ajuti– spune amabil — el este si coleg de camera cu tine,așa că sper sa vă înțelegeți bine– continuă el.
