23.11.2019

1 0 0
                                    

A fost o zi obișnuită de vara...soare,căldură și toate cele bune .  Seara am ieșit afară cu niste prieteni...afara era vreme plăcută ,și  o liniște apăsătoare . Dintr-o dată a început o vijelie puternică și tot praful și nisipul s-a ridicat de pe sol, . Ne-am adunat toți sub un foișor ,și începuse sa ploaie ....dintr-o dată norii s-au făcut foarte colorați și de mișcau foarte repede . Ploua din ce in ce mai tare...
La un moment dat am văzut cum acoperișul foișorului se desprinde de foișor și începe să se prăbușească peste noi . Eram atât de șocată de ceea ce se întâmplă încât nu mai puteam să mă mișc,și vedeam acoperișul cum vine spre noi ! Atunci am simțit că m-am tras cineva în spate . Tot ce auzeam era un sunet continu foarte deranjant ,mi-am deschis ochii și vedeam un colt de lumină și multe scânduri . Am incercat să îmi dau seama unde sunt și ce se întâmplă și auzeam pe fundal : " cine poate sa se miște ,sa iasă afară " ... Atunci am început să merg in fața și am reușit să ies de acolo .
Am luat-o toți la fugă către un magazin din apropiere și am intrat acolo. Unul dintre prieteni ,care era polițist a început să îmi spună sa ridic mâna stângă, dreapta,sa stau într-un picior și să îmi mișc ochii dintr o parte în alta . Apoi nu știu cum....dar m-am trezit acasă in pat și simțeam cum cineva îmi tine un prosop rece pe cap.
Când mi-am deschis ochii toată lumea a inceput să mă întrebe cum mă simt și dacă mă doare ceva ... Eu, nu știam ce s-au întâmplat și nici ce se intampla in acele momente . Ai mei au început să îmi povestească ce s-au întâmplat și eram foarte mirată pentru că nu îmi venea să cred !
Apoi am adormit...și îmi amintesc că m-am trezit cu 2 medici langa mine care îmi puneau multe întrebări ( cum mă cheamă,câți ani am,unde stau,ce s-au întâmplat ,ce mă doare ) și eram foarte confuză și nu le prea răspundeam ...
Am urcat în salvare și in drum spre spital medicul ce stătea cu mine imi punea întrebări în continuare ,dar eu tot ceea ce vedeam și auzeam era sunetul sirenei și pe acel prieten care spunea: " cine poate sa se miste,sa iasă " ... Vedeam în ceață și mă simțeam foarte nasol .
Am ajuns la spital în jurul orei 21 și am ajuns acasă la ora 04:37 ...timp in care,la spital am stat cu perfuzii timp de 2 ore , am luat injecții și mi s-a luat sânge pentru analize.. doctorii tot veneau și mă întrebau dacă știu ce s-au întâmplat în acea zi ,dar eu nu știam ce să le răspund ... Doar după 2 ore de stat cu perfuzii am inceput sa îmi amintesc câte o parte din ziua aceea . Eram foarte obosita și voiam sa dorm ,dar medicii îmi spuneau sa nu adorm că nu își vor face medicamentele efectele ...
Mă întrebau în continuare ce mă doare și am început să le spun că mă doare capul ,atunci mi-au spus că mi-am spart capul în 2 locuri și m-am tăiat puțin mai adânc la mana ,dar nu e nimic grav . După câtva timp de stat pe patul din spital am văzut că vin spre mine 3 din medicii care au avut grija de mine și mi-au spus că analizele și totul e in regula ,și pot pleca acasă ! ... Dar nici in ziua de azi nu îmi aduc aminte foarte bine tot ce s-a întâmplat în acea seară !

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Nov 21, 2019 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

22 iunie 2019 🤯Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum