M-am trezit destul de devreme având în vedere că este sâmbătă și este weekend. Chiar dacă este ora 7 dimineața eu aleg să iau niște foi și niște creioane pentru a desena.
Și da, după cum vedeți am o pasiune pentru desen.
Dintr-o dată se aude tata de jos care strigă la mine:
- Irina, vino repede până jos. Vocea sa fiind destul de gravă.
În acest moment panica și-a făcut loc în mintea mea și nu dorea să mai iasă de acolo. Am coborât ca un vârtej scările până la bucătărie, iar când am ajuns tata a început să plângă, eu neînțelegând de ce. În următoarele 10 minute, după ce tata a reușit să se mai calmeze eu doar am stat privindu-l și mă gândeam ce s-a întâmplat așa de rău.
În acel moment mintea mea a zburat instant la mama și ceva din mine părea că se rupe în două.
Atunci tata a spus ceva ce m-a lăsat fără cuvinte și am izbucnit în plâns fără a mai putea să mă opresc.
- Mama ta a murit. A murit, Irina, a murit într-un accident de mașină.
-Cum...? A fost tot ce am reușit să spun. Eram foarte șocată, iar de aici totul a devenit negru. Nu mai știu nimic de atunci, stiu doar că mama nu mai este și nu știu ce o să mă fac fără ea.
M-am trezit într-o cameră alba și am observat perfuzia care nu mai avea mult și se termina. Apoi privind în jur l-am văzut pe tata cum plângea pe patul meu, iar când a observat că mi-am revenit și-a șters lacrimile, m-a îmbrățișat și s-a dus să anunțe doctorul că m-am trezit, cred.
După ce doctorul m-a văzut a spus că după terminarea perfuziei pot pleca acasă cu tata, dar ca trebuie să am grijă la șocurile pe care le trăiesc, deoarece următoarea data când se va mai întâmplă ceva de genul acesta poate fi mult mai grav.
Însă tot ce pot spune este că acum sunt mai bine, dar peste două zile o vom înmormânta pe mama, ceea ce mă face să fiu destul de deprimată.
Când ajungem acasă mă hotărăsc să fac o baie relaxantă și să încerc să îmi limpezesc gândurile. După ce dau drumul apei mă așez în fața oglinzii și sinceră să fiu mă sperii puțin de mine. Ochii mei albaștrii acum sunt mai închiși la culoare decât de obicei și sunt cam roșii de la atâta plâns.
După ce cada s-a umplut decid să întru în apă și nu mai ies de acolo decât după 2 ore. Decid să mă îmbrac cu ceva lejer și să cobor să mănânc ceva, chiar dacă nu îmi este prea foame, dar știu că dacă nu voi manca îmi voi face mai mult rău.
Nu îl văd pe tata nici în bucătărie, nici în sufragerie și nici în garaj , de obicei petrecea mult timp acolo.
După ce am mâncat puțin decid să mă duc în camera mea, fiindcă nu mă simt în stare să fac altceva după șocul de mai devreme. Ceva însă îmi atrage atenția, se auzea ceva din camera tatei și decid să mă duc să văd ce se întâmplă.
Știu că nu este frumos să îți spionezi părinții, dar curiozitatea mă îndeamnă și ajunsă la ușă care era foarte puțin deschisă în văd pe tata care vorbea la telefon și îl aud spunând :
- Nu îmi vine să cred că m-a crezut, proasta de fiică-mea chiar crede că mie îmi pasă de moartea maicăsi și chiar a crezut că eu plâng pentru ea. De-abia aștept să ne vedem, dar asta se va întâmpla după înmormântarea "soției mele". Te iubesc! Vorbim mai târziu.
Auzind astea, lacrimile îmi inundă fața și fug repede în camera mea. Ajunsă în aceasta o încui cu cheia și mă arunc pe pat începând să plâng fără încetare.
Cum poate spune asta despre mama, chiar dacă m-a făcut proastă pe mine nu contează, contează că mama l-a iubit și și-ar fi dat și viața pentru el, pe când el își dorea ca ea să nu mai fie.
Cu astea în minte și cu lacrimi care curg șiroaie, reușesc să adorm cu greu. Sper ca mâine când mă voi trezi ăsta să fie doar un coșmar, dar nu prea cred.
Hei, este prima mea carte.
Sper să vă placă și aș vrea să vă rog să adăugați și comentarii pentru că m-ar ajuta mult să știu ce credeți despre carte.
Personajele vor fi prezentate pe parcurs.
Pe data viitoare. ❤️😘
CITEȘTI
Îndrăgostită de fratele meu vitreg
RomanceDupă ce mama ei moare, tatăl ei își reface viața. Pentru ea nu este deloc plăcut, dar oare asta se va schimba după ce va ajunge să îl întâlnească pe fratele ei vitreg?
