Protejează-mi inima 🔞

Capitolul 4-O sa faci ce vreau eu🔞

"de unde ai asta?" scria ea cu palmele transpirate și corpul tremurandu-i după ce își văzu trupul gol într-o poza foarte compromițătoare cu ea trimisa de el.

"am resursele mele, acum vei face ce spun eu, păpușă? sau sa ma apuc sa le trimit?"

"de ce îmi faci asta?"

"pentru ca ai o gura mare și vorbești prostii, trebuie sa te învețe cineva sa îți folosești gura în alte moduri"

"esti scârbos"

"dacă tu crezi asta acum îți vei schimba rapid părerea dacă accepți ce îți voi propune"

"nu o voi face, nu te las sa îți bați joc de mine"

"scumpo, nu e după tine, acum desfă-ți picioarele alea și lasă-ți mâinile sa coboare acolo unde îmi va plăcea mie sa te ating în curând"

Nervoasa Clara închise telefonul și se duse spre dulap, își lua niște haine și se schimba rapid, merse la baie unde se aranja puțin și ieși nervoasa din casa.

Trebuia sa scape de el într-un mod sau altul asa ca opri la primul magazin de unde își cumpără o noua cartele pe care o introduse rapid în telefonul ei, zâmbi învingătoare și scotandu-si din geanta agenda o suna pe mama ei.

-Alo, Diana Turner la telefon.
-Bună, mama. Vorbi Clara tremurandu-i vocea, ii era frica sa nu cumva sa ii închidă.
-Clara? Cum îndrăznești sa ma suni? Vorbi tafnoasa mama ei, aproape țipând în telefon.
-Mama, mi-e dor de tine, îmi pare rău, înțelegi? Faptul ca am plecat cu tata a fost o greșeală, însă nu trebuie sa ma urăști toată viata pentru alegerile mele! Sunt copilul tau la naiba! Spune simtindu-i tensiunea crescând.
-Nu, Clara, tu nu ești copilul meu. Tu ești copilul lui Ernest și al unei fufe.
-Poftim? Mama, ce tot spui? Spune Clara agitata simțind lacrimi pe obrajii ei.
-Nu îmi mai spune asa. Tatăl tău te-a făcut cu o tâmpită și eu am fost obligata sa am grija de tine, copilul meu nu ești tu, eu am doar un copil, iar tu nu ești acela, te rog sa nu ma mai cauți. Spune femeia și închise.

Clara se prabusise in genunchi și începu sa plângă, nu ii venea sa creadă ca ei i se întâmplă una ca asta, se simțea ca într-un film cu prosti sau o carte cliseica.

Cum putea mama ei sa ii spună un astfel de lucru la telefon fără nicio emoție inafara de nervozitate?

O mana calda ii cuprinse umărul și tresari speriata intorcandu-si capul și se incrunta când dădu de doi ochi verzi ce o priveau îngrijorați, era Bryan Hall, omul pe care îl detesta pentru ca nu ii erau de ajuns problemele din viata ei îl mai avea și pe idiotul de fii-su care o enerva la culme.

-Clara, ești bine? O întreba el îngrijorat. Clara aproba tăcută ridicându-se și încercând sa plece de lângă el.

-Stai, Clara. Spune el grăbit iar ea se întoarce.

-Domnule Hall, sunt înafara programului școlar asa ca nu putem vorbi despre Oscar, dacă aveți vreo curiozitate va voi ruga ca luni sa va prezentați la școală și vom discuta acolo tot ce doriți. Spune ea profesional stergandu-si lacrimile, se umilise destul în fata lui.

-Nu, nu, stai linistita, ești sigura ca ești bine? Nu prea pari. Ea ridica indiferenta din umeri și se întoarse, ameți brusc și picioarele i se inmuiasera, echilibrul sau se pierduse si aștepta să ajunga la contact cu pământul.