-Câtă valoare are îngerul meu
Neștiind de existența demonului tău?
Și pe o coapsă de înger
Curgea blajin mâna de drac.
Al tău sărut, cale spre rai
Voiam să trec
Șopteai mai stai.
-Dacă a mea șoaptă te frige
de ce-mi mai ceri încă un strigăt?
Luminat de întuneric
Abisul, cerul tău, crăpa de frică.
Ea se roagă noaptea lunii
El vorbește apei moarte
Știu cei doi unul de altul,
De iubirea ce și-o poartă.
O înalță fără fapte
Cum un orb nu poate artă,
Ca Djinn-ii focul lin,
Un războinic fără spadă,
Fără aripi serafimii,
În zadar omul se zbate
când îl bântuie târziul.
Risipit-au lor viață
Pe o ramura de tei.
Și-a trecut o vesnicie
O secundă pentru ei.
