Bine ati venit in Marele Oras!
— O sa fie minunat, zicea mama intruna in timp ce intram cu masina in oras. De-abia astept sa va arat totul! Poti face atat de multe lucruri aici... si sunt sigura ca o sa va placa la nebunie parcul.
Dupa un timp, n-am mai ascultat ce spunea. Cred ca la fel facea si sira mea, Georgia. Ne holbam amandoi pe geam, incercand sa ne imaginam cum era sa traiesti aici.
Alegeri orice oras vreti— New York, Chicago, Boston, South Bend, Omaha... oricare.
Imaginati-va o multime de zgarie-nori stralucitori, trotuare curate luna si milioane de oameni fericiti prinzand bani care cad din cer.
Iar acum, imaginati-va cum ar fi exact invers.
Ati prins ideea, nu?
Bine ati veni in cartierul bunicii Dotty! Cu alte cuvinte, noua noastra casa.
— Aici ai crescut? a intrebat Georgia, si nu pe un ton delicat.
— Pe vremuri era... altfel, a spus mama, vrand sa insinueze ca asta insemna mai bine.
Acum intelegeam de ce venea bunica sa ne viziteze in Hills Village si nu ne duceam noi la ea.
Casele sin cartier erau inghesuite. Nu aveau curti nici intr-o parte, nici in fata. Doar alei intre ele. Am vazut si o multime de tomberoane si de graffiti.
—N-o sa pot niciodata sa imi fac prieteni aici, a scancit Georgia.
—Te rog, iubito. Stiu ca o sa iti fie greu sa te adaptezi, dar trebuie sa ai o atitudine deschisa, i-a spus mama.
—Ok, a continuat Georgia. Declar deschis ca nu o sa imi fac niciodata prieteni aici.
Mama a tras adanc aer in piept.
—Dar tu, Rafe? Esti gata sa-ncerci sa traiesti la oras ?
—Desigur, am zis. De ce nu?
Adevarul e ca ma simteam la fel ca Georgia. Nu voiam sa locuiesc aici si, in mod sigur, nu voiam sa merg la scoala aici.
Dar spre deosebire de sora mea mai mica, care habar n-avea cand trebuie sa taca, eu stiam ca mama facea tot ce-i statea in putere.
—Ei bine, am ajuns, a spus, si s- a oprit in fata celei de-a cincea case de la marginea cartierului. Pe Killarney Avenue, la numarul 24.
Georgia a scos un sunet de parca s-ar fi inecat cu un ghemotoc de par.
—E cea mai urata casa de pe strada! a zis ea.
—Trebuie doar un pic aranjata, a spus mama. O sa vezi. N-o sa fie nevoie decat de putina imaginatie. Nu-i asa, Rafe?
—Desigur, am spus. Doar de putina imaginatie. Asta-i tot
CITEȘTI
Generala. Salvați-mă de-aici!
AdventureDupa un an scolar cu adevarat naspa, Rafe Khatchadorian de-abia asteapta clasa a saptea. A fost admis la scoala de Arte din Marele Oras si isi imagineaza ca acolo e o zona libera, fara matematica, fara istorie. Nimic mai fals! Competitia e mai acerb...
