Kimberly era un simplu băiat, ce are un job banal într-o micuță cafenea, într-un orășel la fel de mic unde nu se întâmplau foarte multe. Un bărbat misterios ce ascunde multe secrete întunecate apare, iar viața lui Kimberly este întoarsă la 180 de gr...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Am deschis cafeneaua intrând cu pași lenți înăuntrul acesteia. Nu am putut să închid un ochi toată noaptea, mereu îmi reveneau în minte acele imagini îngrozitoare făcându-mă să vărs, detestam carnea, în special sângele, îmi venea să vărs de la o simplă imagine ce nu îmi dădea pace. Cine ar fi putut face un lucru atât de îngrozitor? Și de ce mai exact? Am luat o gură mare de aer învârtind pe deget o pereche de chei, am luat-o pe aceea ce deschidea ușa biroului lui Kenton, era mult prea dimineță, 06:15 a.m mai exact, de obicei clienții ajungeau de la 07.30 a.m, în colo. Iar eu trebuia să verific ceva. Cu mâinile tremurânde am accesat camerele video, am luat o gură mare de aer în timp ce accesam camera ce se afla în exteriorul cafenelei la acea oră tâtzie, după cum mi-am imaginat, era acolo, se vedea perfect, mașina lui Kenton, iar el îndreptându-se spre acea străduță unde avusese loc acea crimă îngrozitoare. Am înghițit în sec privind cu atenție acea secvență, Kenton reveni înapoi, intră în vehicul și dispăru imediat. Începusem să respir sacadat, zeci de întrebări îmi treceau acum prin minte, însă nu eram atât de sigur că i le voi și adresa. Urma și secvența în care apăream eu, intrând pe acea străduță nenorocită, din pură curiozitate. Un zgomot mă făcu să-mi întorc privirea spre ușa cafenelei, ce se vedea perfect prin ușa între-deschisă a biroului. Doi bărbați îmbrăcați în haine albastre se uitau curioși prin jur, erau polițiști, și cu siguranță văzuseră scena crimei. Am aruncat o privire la ecran, constatând că ora la care apărea Kenton în raza vizuală, era 23:15 p.m, și dispăruse la exact cinsprezece minute după aceasta. Fără a mă gândi sau a ezita, am șters acea secvență, la fel și cea în care părusem eu. Am răsuflat ușurat părăsind biroul, închizându-l în urma mea, nu știam dacă procedasem corect, însă nu voiam să îl considere suspect, deși aveam nevoie de o explicație, și nu îmi doream prea mult să fiu interogat, însă știam că acest lucru este imposibil când cei doi polițiști intraseră în cafenea.
—Bună dimineața, sunt agentul Jason Gregory, iar acesta este partenerul meu, Steven Norman.
—Kimberly Evans, cu ce vă pot ajuta?
Am întrebat zâmbind, nu voiam să își dea seama de faptul că ascundeam ceva, sau că știam ce se întâmplase noaptea trecută, de aceea încercam să stau cât mai relaxat posibil, și speram să meargă totul bine.
—Avem câteva întrebări, nu te vom reține prea mult.
—Desigur, am spus forțându-mi un zâmbet.
Deși îmi doream doar să mă lase în pace.
—Unde te aflai aseară, în jurul orei 23:00 ?
—În cafenea, făceam stocul.
Am răspuns simplu fără urmă de ezitare.
—Ai auzit ceva ciudat, cum ar fi un țipăt, sau un strigăt de ajutor?
—Nu, eram concentrat la ceea ce făceam în acel moment, s-a întâmplat ceva?
