Eu sunt ....

Capitol 5

Andrei pov :
Uneori suferi dar alteori zâmbești și distanța dintre cele două direcții este foarte mică din fericire ajungi în agonie ; acea agonie ce te face să țipi de disperare pentru că nu puteai face nimic ești blocat într-o cameră într-un pat cu un medic ce te analizează asta se întâmplă atunci când viața e nedreaptă te dă de toți pereții și îți sfarmă inima într-un milion de bucăți.
Mă gândesc la el acea persoană care mă păzea noaptea ce îmi împărtășea iubire și nu cerea nimic la schimb .
Am luptat /am incercat dar sunt cuprins de teamă că nu mă voi trezi într-o dimineață lângă sufletul meu pereche din cauza unei boli de care știe doar Seba pentru că la adopție părinți nu au fost atenți acum cred că mă vor lăsa iar într-un iad dar acum iubirea mea va fi lângă mine nu vreau să sufere pentru mine să aivă cearcăne și să fie obosit doar pentru mine care mă consider o persoană egoistă care vrea prea mult

Așa se termină ultima mea pagină din jurnal tristă dar cu sentiment așa ca mine iubesc sunetul dulce melodios adus de farmecul frumuseți poezie pe care îmi place să o citesc oricând există aproape mereu o poezie ce mi se potrivește .

Sebastian : Ești bine ?( Era așa de agitat încât nu putea spune două cuvinte )
Andrei : Sunt bine .( Spun pe o voce caldă ca să-l mai liniștesc .)
Sebastian : Părinți tăi sunt aici .
Andrei : Nu vreau să-i văd .
Mama : DE ce ? ( Curioasă)
Andrei : Pentru că nu ți-a pasat de mine niciodată m-ați abandonat , și acum te dai de-a mama iubitoare .
Tata :Andrei !
Andrei : Îl vreau doar pe Sebastian.El a fost lângă mine la bine și greu .

După ce pleacă părinți
Sebastian : Nu crezi că ai fost cam dur cu familia ta .
Andrei : Aveam nevoie să mă eliberez .

Se aude de odată un ciocănit la ușă.
Andrei : Puteți intra. ( Oare cine ar putea fi )
Mama lui Seba : Bună ziua
Andrei : Bună ziua
Sebastian : Mama ce faci aici .
Mama lui Seba : Am venit să văd ce face Andrei și m-am gândit că s-ar putea plictisi și i-am adus ceva să își ocupe timpul .

Mama lui Sebastian îmi înmânează punguța unde se afla un bloc de desen însoțit de culori și un jurnal acesta era însoțit și el de un stilou .
Mama observă și aude conversația pe care o purtam și faptul că eram extrem de fericit .
Andrei : Vă mulțumesc .
Mama lui Seba : Cu plăcere .
Sebastian : De unde știai cei place
Mama lui Seba: Păi când mai vizitam orfelinatul duceam deseori jucări și am observat că un băiețel nu era foarte fericit și am mers până la el să aflu de ce era trist pentru prima dată am văzut un copil care vroia un stilou și un jurnal și nu cine știe ce tâmpenie de jucărie nou apărută .