Two people, One City

Capitolul1-Phionna

E un lucru normal sa dai proba la sport in ora de engleza, nu-i asa? In mod obisnuit as zice ca a fost cel mai ciudat lucru care mi s-a intamplat vreodata, dar in acea zi de marti parea ceva fara sens, ceva regulat.

Nu am fost niciodata idealul cuiva, nu am acea frumusete evidenta pe care o vor baietii sau fetele. Daca ma vezi pe hol, nu ai cum sa nu ma observi, nu ai stii cine sunt pentru ca nimeni nu stie, dar ti-as sari in ochi. Am parul rosu si ma imbrac numai in negru. Nu o sa vorbesc despre aspectul meu fizic cum ar fi nas, buze ochi pentru ca nu se merita. Oricum pot zice orice. Pot zice ca sunt inalta si slaba cu ochi albastrii si nas perfect, dar dupa cum am zis, nu sunt idealul.

In acea zi de marti eram imbracata cu o bluza alba, contrar principiilor mele obisnuite. Presimteam ca o sa fie o zi nebuna, dar nu ma asteptam la ceea ce urma sa se intample.

Totul mergea normal pana la ultima ora, ora de engleza la care am dat proba. Dupa ce termin de facut cele 40 de genunflexiuni ii dau mesaj lui Markus, un baiat cu un an mai mare decat mine care este idealul cu parul lui brunet si ochii lui albastrii, un baiat cu care nu-mi puteam imagina vreodata ceva mai mult decat o prietenie.

Eu: Bunaaa

Ce faci?

M: Plang

Eu:Ce s-a intamplat?!?!?!?

M: Eu si Chloe ne-am despartit

Sunt in curtea scolii, daca poti veni

Fara sa stau pe ganduri ma duc la profesoara si o intreb daca ma pot duce la toaleta. Din fericire mi-a zis ca pot si am iesit pe hol fara sa le zic nimic prietenilor mei, nu puteam privi inapoi, era o persoana care plangea in curtea scolii si mi-a cerut ajutorul.

Putin contex probabil ar ajuta. Chloe era iubita lui Markus. Relatia lor nu a fost una lunga, doar doua luni, dar el era indragostit nebuneste de ea. Cu o seara inainte imi povestea cum nu au vorbit de mult si ii duce lipsa.

Ajung afara si il vad pe banca, cu ochii plini de lacrimi. Acei ochi superbi care nu meritau acele lacrimi. Avea obrajii roz de la frig si de la plans. Imi rupea inima sa-l vad asa. Am alergat pana la el si inaite sa-mi dau seama il tineam in brate si el plangea pe umarul meu. Voiam sa-l protejez, il simteam atat de fragil la mine in brate.

-Ce s-a intamplat?