~BTS-One shot~

Kim Seokjin~Ilegal

Autoarea povestește.

Ilegal... Așa este totul la tine. Zâmbetul tău, ochii tăi în care se reflectă lumina, buzele tale roșiatice pe care aș vrea să le sărut mereu. Totul la tine mă înnebunește. Iubesc cum îți dai părul după ureche când te rușinezi. Poate că tu nu-ți dai seama că te privesc mereu, dar aștept în continuare să mă iubești cum te iubesc eu.

Cu drag, RJ

Y/N citi scrisoarea și roșii. Erau deja două săptămâni de când primea scrisori de la acest 'RJ', iar întrebările o măcinau: Cine este el? Oare îl cunosc?

Acum fata se afla la Jimin acasă, împreună cu restul grupului său de prieteni. Chung Ha și Somi erau prietenele sale încă din copilărie. În liceu i-au întâlnit și pe băieți și de atunci au început să-și petreacă timpul împreună cu toții.

Era fericită când își petrece timpul cu ei, dar acum gândul îi era departe.

–Y/N, ești ok? La ce te gândești? Spuse Taehyung, fluturându-și mâna în fața ei.

–Huh, ce? Răspunse fata aeriană.

–Adevăr sau provocare? Întreabă Jungkook.

–Hmmm, provocare. Pe fața lui Jungkook a apărut un zâmbet drăcesc.

–Te provoc să... Băiatul a început să-și mute privirea de la o persoană la alta, oprindu-se la Seokjin.

–Să ce? Hai odată! Strigă Taehyung iritat.

–Să stai cu Jin 7 minute în paradis. Fața celui menționat a picat, auzind provocarea celui mai tânăr, iar Y/N a chicotit.

Fata îl considera prietenul său cel mai bun și nu i se pare o provocare așa oribilă. Ei doi își petrec mult timp împreună.

Y/N se ridică și îl trage pe Seokjin până la dulap. Taehyung și Jungkook au bătut palma mulțumiți.

–Ce puneți voi la cale? Întreabă Chung Ha.

–Nimic... Spun ambii la unison.

–Mdah, vă și credem... Zise Namjoon, băgându-și telefonul în buzunar.

Seokjin povestește.

Y/N stătea cu capul pe pieptul meu, iar eu mă jucam cu niște șuvițe din părul său. Era întuneric și spațiul era foarte mic. Ador acest sentiment... Să fie aproape de mine.

–Ști... Începu ea să vorbească.

–Ce este? Întreb eu.

–În ultima vreme am primit niște scrisori de la un anonim și mă gândeam dacă vrei să mă ajuți să aflu cine este.

–Ce fel de scrisori? Spun zâmbind... Oricum nu mă poate vedea pe întunericul de aici.

–Niște scrisori. Spune repede și își dă părul după ureche, ceea ce m-a făcut să chicotesc. Știu că s-a rușinat.