Cine sunt eu?

CAPITOLUL 1: Dulce copilărie

Au trecut câțiva ani buni de când eram doar o pustoaică de 12-13 ani fără griji si mereu pusă pe distracție. Acum sunt mare, poate sună cliseic sau poate nu, dar am crescut. Îmi amintesc cu drag de copilaria mea. Îmi e dor de vremurile când stateam cu prietenii până târziu afara la foc de tabără, spunând povești si mancând dulciuri. Îmi amintesc acele jocuri care de cele mai multe ori țineau la nesfârșit si ne era atât de drag sa ne jucam chiar dacă după unele jocuri oboseam sau pur si simplu nu ne mai plăcea si ne jucam altceva. Mie dor de acele zile când veneau prietenele pe la mine si ne jucam cu orele cu păpușile si cu oalele cele vechi  pe  care nu le foloseau părinți la gătit. Mai era si jocul de ne ascundeam pe după blocuri si stăteam acolo fără să facem gălăgie pana ne prindeau. Mie dor de toate lucrurile amuzante pe care le faceam cu prietenii. Îmi e dor de acele crăciunuri petrecute alaturi de prietenii și de familie unde ne strângeam toți la mine si părinți stateau din-deala si vorbeau d-ale lor si noi copiii ne jucam în celelalte camere pana cand se termina petrecerea. Îmi amintesc momentele cand împreună cu prietenii mei faceam multe aventuri la noi în zona pentru ca era distractiv si ne plăcea să descoperim lucruri noi, pentru fiecare moment de curaj in fata a ceea ce în momentu ala ne speria am trecut împreună peste el. Și pentru multe alte amintiri foarte frumoase pe care nu o sa le uit niciodata. Copilăria reprezintă un capitol important din viata ta, bucura-te de el cât mai mult, ieși cu prieteni, fa-i multe boacane si distreaza-te cat mai mult pentru ca o sa ai cele mai frumoase amintiri.