Capitolul I

42 1 0
                                    

-Îmi place cum niciodată culoarea părului tău nu se potriveşte cu cea a sprâncenelor...

-Pot spune că te pricepi foarte bine la complimente.

-Nu e vina mea , Angie ,  ci chiar a ta. Nu prea ştiu ce să îţi mai spun... În preajma ta mă pierd şi mă simt atât de rău...însă niciodată, dar niciodată , nu mi-aş dori să mă simt  bine , căci , dacă m-aş simţi bine , sigur tu nu ai mai fi prin preajmă... 

* * * * *

Gerul lui noiembrie îmi cuprinde corpul . Acolo , undeva , într-un oarecare loc , stă ea , însă nu mă uit într-acolo .Ştiu că soarele îi învăluie părul care nu are niciodată aceiaşi culoare ( şi totuşi e atât de lung şi minunat...doamne , care e secretul ei? ) într-o lumină plăcută .Simt cum albastrul ochilor ei îmi străpunge sufletul şi străbate ca o săgeată adâncul  firii mele.Este perfectă , dar nu are acea perfecţiune plictisitoare şi la care te aştepţi , Este imprevizibilă ,însă destul cât să mă cucerească . Iubesc toate imperfecţiunile ei , cărora le descopăr în fiecare minut o altă latură ce mă fascinează.

* * * * *

-Alex , trezeşte-te!

-Ah , nu din nou!

-Din nou?? Încă spui asta ?! 

-Dar , mamă...

-Dragule , e mijlocul anului şcolar , şi tu încă nu poţi să te trezeşti dimineaţă?Grăbeşte-te ,ai întârziat.

* * * * *

Gerul îmi distruge gândurile , care oricum o au ca protagonistă pe Angie. Am mai fost îndrăgostit până acum , dar de această dată este diferit . O am de mult timp lângă mine , însă de puţin ne-am apropiat atât încât să văd că reprezintă tot ce mi-aş putea dori. Totuşi , nu o consider un trofeu , nu merită asta...   

AngieUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum