Ultimul Răsărit

1. Mă urăști?

                                                                                                           ...Pentru că mi-ai zâmbit în acea zi

    Cobor treptele în fugă, în timp ce îmi târâi mâna de-a lungul balustradei infecte de inox pe care cel mai probabil au atins-o zeci de persoane în ultimele două ore.

     Nu știu unde găsesc puterea care mă ajută să mă mișc. Tot ce îmi doresc este să plâng. Să las toate lacrimile astea tâmpite, care îmi fac ochii să se împăienjenească să dispară. Să le las să cadă.

    — Nu ți-a plăcut filmul, acrituro?

   Îmi întorc capul pentru o secundă și îl văd în capătul scărilor. Blugii îi atârnă pe șolduri, lăsând la iveală dunga unor boxeri negri și atrăgând atenția către V-ul proeminent ce dispare undeva în pantaloni. Tricoul negru îl ține aruncat lejer pe umărul stâng și simt cum sângele începe să îmi clocotească în vene când totul mi se derulează în minte, iar și iar.

   — Sper să rămâi ipotent, Atlas Arrington! Țip la el și continui să cobor treptele care parcă nu se mai sfârșesc.

   Îmi întorc capul pentru a vedea dacă încearcă să vină după mine, dar nu o face. Mă privește fix, fără ca măcar să clipească. Pare complet împietrit. Inima mea urlă sub bocancii lui plini de nepăsare, dar el nu pare să o audă. Nu îi pasă.

   Mă lovesc de un corp masiv și...al naiba de bine lucrat! Îmi ridic privirea și tot ce văd este iarba abia răsărită după o iarnă grea care a stins totul în jur. Mă dau un pas în spate și mă frec la ochi, dar destinul nu ține cu mine și îmi pierd echilibrul.

    Închid ochii și aștept să mă izbesc de podea și să mă fac de râs și mai tare, dar acest lucru nu se întâmplă. Brațele masive ale necunoscutului se sigilează în jurul meu și mă lipește de pieptul lui lăsat la iveală de cămașa neagră, descheiată. Atât de aproape. O piele atât de fierbinte.

    — Sărută-mă!

     Mă privește mirat când aude ce îmi iese pe gură și nu îl condamn. Și eu sunt stupefiată de ce tocmai am spus, dar tot ce văd în fața ochilor e roșu, răzbunare, venin. Rânjește în colțul gurii, lăsând la iveală un canin ascuțit care mă duce cu gândul instant la vampiri. Își trece limba peste buza de sus și mă strânge și mai tare la piept. Suntem atât de aproape încât pare că vrea să mă introducă cu totul în sufletul lui.

Ne privim.

O secundă.

Două.

Zece.

     Își lipește buzele de colțul gurii mele chiar în momentul în care închid ochii. Nu îi mai pot susține privirea. Mă îngrozește teribil. E... letală. Își trece limba lent și seducător peste buzele mele, lucru care mă face să suspin. Nu știu dacă eu sau el am început asta, dar știu că ne devorăm unul pe altul.

Posedare.

Flăcări.

Explozie.

     Toate astea devin un amalgam în interiorul meu și rămân fără aer, lucru care mă face să mă dau un pas în spate, dar nu mă lasă să scap. Îmi prinde încheieturile mâinilor și mă trage spre el. Mă posedă din nou. Mai sălbatic ca prima oară. Mă mușcă de buza de jos. Are gust de cireșe. Îmm, ce dulce! Un urlet se aude din spatele nostru, iar eu mă desprind pentru a doua oară de străinul cu care tocmai am avut două săruturi incendiare.