I love you,but the love is bad.../Changbin

3

Ok stiu sunt un om oribil ca acum ceva timp am pus cartea inapoi in ciorne imi cer iertare.

♡♡♡♡♡♡♡♡♡♡♡♡♡♡♡♡♡♡♡♡

Tânărul Changbin se plimbă prin parc,cu căștile în urechi,muzica dată la maxim,afară era frumos,însă prea multă gălăgie,astfel castaniul nici gândurile nu și le mai auzea.

Pierdut în versurile melodiei,a dat peste un bărbat foarte dubios,asta făcându-l pe Changbin,să își scoată căștile și să își ceară scuze de la bărbat.

Bărbatul era nervos,astfel și-a chemat doi prieteni,începând să-l bată pe Changbin.
Dragul nostru castaniu,nu putea face nimic,nu își mai simțea mâinile,picioarele,nu mai simtea nimic,decât, o durere insuportabilă...

Changbin a început să plângă incontrolabil,imediat după ce bărbații au părăsit parcul. Nimeni nu sărea să-l ajute. Nimeni. Era pe cont propriu.

Cu greu,s-a ridicat de jos,se ținea dintr-o parte. A decis să plece acasă.

Acasă,castaniul a intrat pe ușă. A mai făcut un pas și s-a prăbușit. Nu mai vedea nimic. Doar negru. Atât. Își auzea doar prietenul care striga la el să se riduce de jos.

Era pe jos? El de ce nu știa? De ce nu putea vedea nimic? Felix striga ca un nebun după ajutor. Ultima frază pe care o auzise de la blond era "Rezista prietene,să nu adormi". Dar Changbin tocmai asta a făcut. A adormit.

Când s-a trezit,era orbit de luminile albe din salonul spitalului. Era pe un pat,iar în fața sa era Felix.

"Oh sfinte sisoie te-ai trezit!"
Spuse Felix bucuros luându-și prietenul de mâna dreaptă

"Ce s-a întâmplat? "
Spuse Changbin,nedumerirea citindu-se pe fața sa

"Intrasei în casă,și ai leșinat..ai avut noroc că eram în fața casei tale când s-a întâmplat asta.."
Spuse Felix iar "De ce ai rănile astea?"
Continuă blondul

"Am dat peste un bărbat,dar ma bătut cu prietenii lui,chiar și după ce mi-am cerut scuze...."
Oftă Changbin îndurerat.

"Fei fi bine. Vei ieși de aici curând. Voi sta cu tine aici"
Spuse blondul cu sperantă în voce