Inceputul

74 5 0
                                    

Ora 8:30 dimineata. De ce sa fac asta??? Mai bine mai stau 5 minute
Mda, 5 minute=2 ore pentru ca vara.... :))) ar fi cazul sa cobor la masa
- Buna dimineata! Ce avem de mancare?
Paine prajita, unt de arahide, lapte si cereale, cat de buuun. Mersi mami!
- Eu plec la servici, te iubesc!
- Si eu! Sa ai o zi frumoasa!
- Mersi scumpo !
Bzzd bzzzd bzzzd (telefonul meu)
- Alo, buna!
- Buna, Cristi, ce faci?
- Bine, mancam, tu?
- Pofta buna! Eu ma plictisesc pe acasa... Vrei sa iesi cu mine si Vladimir in parc, pe la 18:30?
- Sigur, ok vorbim...
Ma asez la calculator si orele se scurg foarte repede... Cand realizez ca este 16:30 incep sa ma pregatesc.. Ma imbrac intr-o rochie tip tricou, tenesi si o palarie.
Grabindu-ma catre autobuz aud telefonul, dar reusesc sa raspund abia dupa ce urc in autobuz.
- Da Cristi, ce s-a intamplat?
- Sorry, dar nu mai pot ajunge in parc, ramai cu Vladimir..
- Ok, nu-i nimic, ne auzim. Pa pa !
- Ok. Bye!
Cand ajung in parc dau peste Vladimir, fostul meu coleg, care intre timp a mai capatat o pereche de patratele si bicepsi...
- Buna, ce faci?
- Bine, tu? Te asteptam
- Bine, scuze de intarziere, dar autobuzul este de o seama cu bunica...
- Nu-i nimic, haide sa ne plimbam.
Dupa ce ne-am plimbat pana la 21:30 am hotarat sa merg acasa, pentru ca oboseala ma doborase.
Ne-am luat la revedere si am plecat.
Dupa ce am ajuns acasa am mancat si apoi am intrat pe Facebook. La cerintele mamei m-am apucat sa dau cu aspiratorul. Dar o notificare rasuna chiar din boxele mele.
- Vladimir: Buna Jess, ce faci?

- Jess Bfx: Buna, curat.

- Vladimir: Ti-a placut astazi in parc?

- Jess Bfx: Da, foarte amuzant.

- Vladimir:Vrei sa mai iesim?

- Jess Bfx: Desigur!
***Aici povestea incepe....
Au fost cateva iesiri singuri in parc, intre timp cunoscandu-i si pe actualii colegi, care mi-au devenit foarte buni prieteni. Astfel am hotarat ca prietenii si colegii mei sa se cunoasca, dar nu numai asta, au devenit prieteni, au format cupluri care s-au destramat. Iar povestea mea si a lui Vladimir a evoluat.
Intr-una dintre iesirile noastre, a spus ca vrea sa imi spuna ceva, dar teama l-a facut sa renunte la a imi spune. Iar eu ne stiind despre ce e vorba nu am insistat.
Vladimir avea tendinta sa ma tina in brate sau de mana, dar nimic mai mult.. Am crezut ca din prietenie, astfel nu am reactionat ceea ce se petrecea. Am ajuns sa ma indragostesc de el, vorbeam seara de seara, ne incetat, la telefon, facebook, whatsapp... Iar iesirile nu luau sfarsit pana cand undeva apare Irra.***
- Alo, buna Jess, ce faci?
- Buna, gateam, tu?
- Bine, uite, sa iti povestesc ceva....
- Ascult...
- O stii pe Irra, fosta noastra colega.
- Da, cum sa nu...
- Am hotarat sa fim impreuna.
- Felicitari! Sa va tina!
***In acel moment simteam cum ma patrunde geloziaaa. Nu aveam ce face, iar el nu imi cunostea sentimentele. Pana intr-o zi cand dintr-o discutie de-a noastra am ajuns sa ne marturisim lucruri. Astfel am aflat ca el ma placea si el a aflat ca eu il placeam, dar in trecut pentru ca nu am vrut sa stric ceea ce era intre ei doi.
Scoala incepuse si ceva din mine inca simtea ceva pentru el, iesirile noastre in grup sau singuri continuau, dar toate persoanele din jurul nostru, toti prietenii comuni, ne reprosau ca noi suntem "perfecti unul pentru celalalt" , ca "se vede ca e ceva intre voi" , "voi va tachinati din iubire, nu prietenie". Odata eram noi doi intr-un grup de prieteni, iar o persoana care nu ne cunostea ne-a spus " sa va tina", acel moment a fost atat de penibil si comic incat ambii zambim cand ne aducem aminte.
"-Buna Jess
- Buna Vladimir, ce ai patit?
- Uite, eu si Irra nu mai suntem ca inainte, eu nu am fost indragistit de ea, dar imi placea sa fiu cu ea, nu vorbim des, nu ne sarutam niciodata, de mana nu ne tinem, iar in brate nu am voie sa o iau decat undeva mai ascuns, ca sa nu ne vada nimeni. Este prea preocupata de teme"
Aici am simtit ca e timpul ca eu sa incep sa capat putere. Toate persoanele din jur au ajuns sa imi zica : fi cu el pentru ca va iubiti; inca nu sunteti impreuna dar totusi pareti.....,iar acum totul devine prezen

My diaryUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum